Ce verificăm?

Verificăm dacă Federaţia Rusă a încălcat normele de drept internaţional în cazul ocupării Crimeei.

Verificare

Carta Organizației Națiunilor Unite, tratat constitutiv al ONU, prevalează asupra tuturor celorlalte obligații şi principii din alte tratate internaţionale. Carta este recunoscută de către 193 de state membre ale ONU, printre care Federaţia Rusă, Ucraina şi România.

Principiul integrităţii teritoriale şi inviolabilitatea graniţelor unui stat suveran sunt două dintre principiile fundamentale garantate de Carta Naţiunilor Unite (capitolele 1 şi 2). Rusia, stat membru al ONU, este obligată prin interdicţia din Cartă (art. 2, alin.3 şi 4) să nu utilizeze forţa împotriva unui alt stat independent, în acest caz Ucraina (independentă din 1991):

“3. Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice, în aşa fel încât pacea şi securitatea internatională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie.

Toţi Membrii Organizatiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei fie împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.”  (sursa)

Există trei excepţii, prevăzute de Consiliul de Securitate al ONU la Capitolul VII din Carta Naţiunilor Unite:

1. Atunci când forţa este autorizată de Consiliul de Securitate al ONU;

2. Atunci când există acordul de intervenţie militară din partea statului în cauză (Ucraina); sau

3. Atunci când este vorba de legitimă aparare. Primele doua excepţii nu se aplică, pentru că

a) nu există o rezoluţie de la Consiliul de Securitate al ONU şi

b) Ucraina nu şi-a exprimat niciodată acordul privind intervenţia militară a Rusiei. A treia excepţie se aplică numai ca răspuns la un atac armat, iar Ucraina nu a pornit un atac armat asupra Federaţiei Ruse.

Argumentaţia oficială a Federaţiei Ruse privind intervenţia în Ucraina a fost aceea de a proteja o minoritate rusă care – în interiorul graniţelor Ucrainei – s-ar afla în pericol. Această argumentaţie, definită în norma privind “responsabilitatea de a proteja” şi votată de Naţiunile Unite în 2005, nu poate fi invocată de Federaţia Rusă, deoarece prevede protecţia colectivă împotriva genocidului, crimelor împotriva umanității sau purificării etnice (sursa). În Crimeea nu a fost constatat niciunul dintre cele trei cazuri.

De asemenea, prin semnarea “Memorandumului de la Budapesta” la 5 decembrie 1994, Federaţia Rusă (împreună cu Statele Unite și Regatul Unit) a acceptat “să respecte (…) independența şi suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei” și ” să se abțină de la amenințarea sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a Ucrainei” (sursa).
Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a convocat Consiliul Nord-Atlantic ca urmare a acțiunii militare a Rusiei la data de 2 martie 2014. În declaraţia Consiliului, statele membre  au condamnat “escaladarea militară a Rusiei în Crimeea” și au numit- o “încălcare a dreptului internațional.” (sursa)

Concluzie

Afirmaţia preşedintelui Iohannis este adevărată. Federaţia Rusă nu poate invoca excepţia de auto-apărare din Carta ONU şi nici norma “responsabilităţii de a proteja” în cazul intervenţiei militare din Crimeea. Coroborat cu celelalte două situaţii enumerate mai sus (Memorandumul de la Budapesta şi declaraţia Consiliului Nord-Atlantic), normele de drept internaţional au fost încălcate.