Verificăm cât de adevărate sunt declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele sociale.
În lunile august şi septembrie au avut loc două accidente rutiere soldate cu victime, provocate de şoferi tineri care se aflau sub influenţa drogurilor (detalii aici şi aici). Aceste cazuri au catalizat dezbaterea publică privind consumul în creștere de droguri, cu accent pe prevalența în rândul tinerilor.
Parlamentarii PSD vehiculează două propuneri legislative. Una dintre ele ar urma să sancționeze drastic șoferii detectați că au consumat droguri – respectiv cu până la 5 ani de închisoare, dacă sunt depistați pozitivi și cu până la 25 de ani de închisoare, dacă au rezultat victime decedate în urma faptei lor. A doua înăsprește pedepsele cu închisoarea pentru trafic și deținere, cu toate că au fost majorate recent în februarie anul curent, iar președintele țării denunțase ineficiența acestui tip de măsuri încă din 2019. În loc, Iohannis solicita introducerea unor măsuri pragmatice de prevenție a consumului de droguri și asistența consumatorilor și dependenților de droguri, care să alinieze România cu Strategia națională antidrog și politicile internaționale recomandate în domeniu. Aceste propuneri au fost și continuă să fie neglijate.
În condițiile în care politicienii promovează soluții simpliste la o problemă complexă, ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a adus în discuție, într-o emisiune la Antena 3, cele două modele legislative europene majore privind drogurile – cel liberal și cel represiv – și eficiența lor relativă, după implementare.
Ce prevăd politicile privind drogurile ale Suediei, Olandei și Portugaliei și ce impact au aceste politici în țările respective asupra consumului de droguri și a consecințelor negative asociate drogurilor.
Cadrul internațional care reglementează politicile statelor privind drogurile sunt cele 3 convenții internaționale privind controlul drogurilor, elaborate de Comisia Naţiunilor Unite privind Stupefiantele. Aceste convenții obligă statele la o abordare orientată către interzicerea anumitor substanțe psihoactive. Legislația din domeniu rămâne un aspect decis la nivel de stat și reflectă background-ul lor istorico-social.
Diversele politici privind drogurile variază de la strategii zero toleranță, al căror scop ultim este eradicarea tuturor formelor de utilizare a drogurilor declarate ilegale, la strategii liberale, care decriminalizează deținerea drogurilor, în special canabisul, în scop de consum propriu, în anumite limite. Decriminalizarea diferă de legalizare și este echivalentă cu depenalizarea (drogurile rămân ilegale, dar sunt eliminate sancțiunile penale pentru deținere și consum).
Suedia – toleranță zero la consumul de droguri
Politica restrictivă a Suediei se bazează pe viziunea moralistă a unei societăți lipsite de droguri, cristalizată politic în anii 1980. Discursul politic intern a promovat intens, atunci, premiza că drogurile sunt o amenințare externă, străină de societatea suedeză și în conflict cu valorile suedeze. Abordarea suedeză este centrată pe măsuri de control a consumului.
Consumul de canabis nu este permis, pentru că este considerat prim pas către consumul de droguri tari. Orice utilizare non-medicală a drogurilor este considerată abuz și este sancționată penal cu amendă sau închisoare. În 2017, peste 100.000 de persoane, adică un sfert din populația din închisori, erau deținute pentru infracțiuni la adresa drogurilor, dintre care 90% executau pedepse pentru deținere în scop personal.
Această politică este promovată de toate partidele politice și s-a bucurat de-a lungul timpului de o susținere largă din partea populației.
Olanda – principiul separării piețelor de droguri
În Olanda, politicile privind drogurile a fost dezvoltate din anii 1970 pe baze pragmatice, pornind de la premiza că este inevitabil consumul drogurilor, în oarecare măsură. Țara a fost confruntată cu situații provocatoare, cum ar fi epidemia de infecții HIV din anii 1980 în rândul utilizatorilor care își injectau heroină. Aceste circumstanțe au făcut ca scopul politicii privind drogurile, postulat în 1995, să fie prevenția și managementul riscurilor care decurg din consumul de droguri pentru consumatorii înșiși, mediul lor imediat și societate în general.
Legislația în domeniu are în centru strategia separării piețelor drogurilor între canabis, clasat ca soft drug (drog slab) și restul drogurilor, hard drugs (droguri tari – heroină, cocaină, amfetamine, MDMA/ectasy, LSD), considerate mai periculoase decât canabisul. Din anii 1970, eforturile s-au concentrat pe combaterea marginalizării și criminalizării consumatorilor de canabis, pentru a minimiza probabilitatea că aceștia vor deveni consumatori de droguri tari. Deși ilegală, vânzarea și deținerea unor cantități mici de cannabis (sub 5 g), precum și a drogurilor tari (sub 0.5 g) este tolerată, iar vânzarea și procurarea canabisului se face preponderent în coffee shops, locații considerate cu risc scăzut de a fi expus la droguri tari, deoarece este interzisă vânzarea altor droguri.
Portugalia – pionieră în decriminalizarea drogurilor
În 2001, Portugalia, o țară care avea în general un nivel scăzut de consum de droguri, a decriminalizat achiziția, deținerea și consumul publice și private a tuturor drogurilor, atâta timp cât nu depășesc cantitățile necesare pentru 10 zile de consum. Măsura a fost instituită după ce țara a dezvoltat în anii 1980-1990 o populație semnificativă de dependenți problematici, care consumau cocaină crack sau își injectau heroină. Aceștia erau marginalizați și stigmatizați social, ceea ce a făcut să crească dramatic infecțiile cu HIV, hepatite B și C, precum și decesele provocate de droguri. Astfel, decriminalizarea era parte dintr-o strategie destinată să creeze un cadru pentru gestionarea eficientă a acestui grup vulnerabil. Decriminalizarea trebuia să înlăture stigma și să încurajeze accesul la tratament și reintegrarea socială. Țara a primit critici privind riscul că decriminalizarea ar fi putut crește substanțial consumul de droguri.
Conform rapoartele europene pe țări, toate cele 3 state (Suedia, Olanda, Portugalia) au dezvoltat suplimentar strategii importante de prevenție, care se concentrează cu precădere pe reducerea consumului la tineri, și rețele naționale de tratament pe diverse nivele.
Rolul Uniunii Europene în domeniul politicilor privind drogurile
UE a declinat să intre în dezbatere sau să adopte o poziție comună privind reforma politicilor din domeniul drogurilor. Rolul asumat al UE este de evaluare și coordonare.
În UE, impactul politicilor și acțiunilor în domeniul drogurilor este evaluat în baza a 5 indicatori epidemiologici cheie definiți de Observatorul european pentru droguri și toxicomanie (The European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, EMMDCA). Cei 5 indicatori sunt:
Vom analiza situația Suediei, Olandei și Portugaliei din perspectiva punerii în relație a acestor indicatori cu contextul specific fiecărui stat. Majoritatea informațiilor statistice folosite sunt preluate din cea mai recentă versiune a rapoartelor de țară publicate de EMMDCA, care datează din 2019 și reflectă situația pe anul 2017.
În UE, consumul de droguri este concentrat la adulții tineri (15-34 ani), motiv pentru care vom face referire exclusiv la aceste date. Consumul la tineri este măsurat ca prevalență a consumului în anul anterior culegerii datelor. În UE, cele mai consumate 3 droguri sunt canabisul, cocaina și MDMA/ecstasy. Canabisul avea o prevalență în rândul tinerilor de 14,4%, de 7 ori mai popular decât al doilea cel mai consumat drog, cocaina (2,1%); prevalența MDMA era 1,7%.
În toate cele 3 țări analizate, cele mai consumate droguri sunt aceleași ca la nivel european, cu excepția faptului că, în Olanda, MDMA/ecstasy este al doilea cel mai consumat drog.
În Suedia, prevalența de consum a canabisului la adulții tineri era de 9,6%, sub media europeană; prevalența pentru cocaină și MDMA, estimate la 2,5% și 2,0%, erau peste media europeană. Toate cele 3 droguri manifestau trenduri de ușoară creștere.
În Olanda, trendurile istorice demonstrează că nivelele consumului de canabis au crescut de la introducerea „separării piețelor”, dar că aceste creșteri sunt în linie cu trendurile europene. Olanda se situa, în 2017, pe locul 5 în rândul țărilor cu cel mai ridicat consum la tineri, cu o prevalență de 17,5%, peste media europeană. Consumul de MDMA/ecstasy avea cel mai înalt nivel din Europa, de 7,1%, la distanță de celelalte țări, dar și de media europeană de 1,7%. Olanda se situa pe locul 2 în Europa la consumul de cocaină, cu o prevalență în creștere de 4,5%.
În Portugalia, în anii imediați decriminalizării, consumul general de droguri, precum și cel de canabis au crescut ușor, dar au rămas cu mult sub media europeană. Conform Raportului de țară din 2019, consumul de canabis la tineri era în creștere, cu o prevalență de 8%; cocaina și MDMA erau la nivel scăzut, de 0,3% și 0,2%, pe un trend în scădere din 2007. Toate aceste valori sunt printre cele mai scăzute din UE.
În concluzie, prevalența pentru toate substanțele evaluate era în Suedia sub valorile Olandei, dar peste cele din Portugalia.
Consumul problematic de droguri
Consumul problematic de droguri este definit drept utilizarea recurentă de droguri care provoacă sau care plasează persoana la un risc ridicat de a suferi consecințe negative (harm) (inclusiv dependență, dar și alte probleme de sănătate, psihologice și sociale). Conceptul vizează atât consumatorii de heroină și alți opioizi, amfetamine, cocaină sau care își injectează droguri, precum și, mai recent, de canabis. Datele sunt prezentate pentru populația adultă (vârsta 15-64 ani).
Cea mai importantă problemă a Suediei de la lansarea politicii de zero toleranță a fost creșterea numărului dependenților de opioizi și amfetamine pe cale injectabilă. Un studiu din 2011 estima că erau 30.000 de persoane dependente de amfetamine și opioizi, dintre care o proporție ridicată (8.000 de persoane) și le injectau. Aceste cifre erau ridicate, peste media europeană, având în vedere numărul relativ mic al celor care au încercat droguri în general. Datele privind prevalența consumatorilor problematici de canabis nu sunt disponibile.
În Olanda, utilizatorii problematici de opioizi erau pe un trend descendent. Prevalența de 1,3 la 1.000 de adulți era printre cele mai scăzute din UE, iar procentul celor care își injectau droguri (0.08 la 1000 adulți) era cel mai scăzut din UE. Aproximativ 1,4% dintre persoanele peste 18 ani erau utilizatori problematici de canabis, iar în 2015, pentru prima oară, cele mai multe cereri pentru un prim tratament privind drogurile au privit consumul de canabis.
În anul 2000, anul precedent instituirii reformei, Portugalia avea al doilea cel mai mare consum problematic de heroină din Europa. În 2015, anul cu cele mai recente date, Portugalia se număra printre țările cu o prevalență crescută a utilizatorilor problematici de opioizi, de 5,2 per 1.000 de adulți și de 2 per 1.000 de adulți a utilizatorilor de droguri injectabile. Cererile pentru un prim tratament atribuibil consumului de heroină erau în scădere începând din 2009, o dovadă a scăderii utilizatorilor noi.
Decesele și mortalitatea asociate drogurilor
Another measure of detrimental drug use is drug-related mortality.
Conform raportului din 2019, rata medie a mortalității în UE cauzată de consumul de droguri era de 23 cazuri la milion. Ratele naționale de mortalitate variază și sunt influențate în principal de injectarea opioizilor, care au fost detectați la 78% dintre persoanele decedate din cauza drogurilor, dar și de practicile de raportare.
Suedia are o mortalitate ridicată, care a crescut de-a lungul deceniilor și care este în legătură cu proporția ridicată de consumatori de droguri injectabile. Raportul din 2019 citează o rată de 92 cazuri la milion, de peste 4 ori mai mare decât media europeană. În 2015, un raport al Națiunilor Unite acuza Suedia de încălcarea drepturilor la sănătate, ca urmare a rezistenței clasei politice de a dezvolta în mod corespunzător măsuri menite să asiste dependenții de droguri injectabile. Cu toate că aceste măsuri au fost implementate cu succes sub presiune internațională în anii următori, cele mai recente date disponibile, din 2023, arată că rata deceselor provocate de opioizi rămâne printre cele mai ridicate din Europa.
În Olanda, mortalitatea avea, în anii 2000, un nivel scăzut. Dublarea ratei deceselor în termen de un deceniu nu a fost încă explicată. Conform raportului de țară, mortalitatea provocată de droguri era la o valoare similară cu media europeană.
În Portugalia, reducerea mortalității din cauza drogurilor a fost unul dintre scopurile importante ale reformei implementate. Decesele provocate de supradoze au scăzut dramatic din primii ani de la introducerea noilor măsuri și au rămas mici. În raportul din 2019, rata mortalității era de 4 la milion, mult mai mică decât media europeană.
Bolile infecțioase asociate drogurilor
Persoanele care consumă droguri prin injectare sunt la risc să contracteze virusurile hepatiei C (HCV) și HIV ca urmare a folosirii la comun a seringilor. Apariția subită a HIV/SIDA la mijlocul anilor 80 a antrenat dezvoltarea în Olanda a așa-zisului harm and risk reduction model (model de reducere a riscurilor și a consecințelor negative), un program de măsuri care să reducă marginalizarea, mortalitatea și incidența infecțiilor la persoanele care își injectează droguri și care a fost preluat de alte țări. Principalele măsuri sunt distribuția gratuită de seringi și ace sterile și tratamentul de substituție cu metadonă, precum și centrele de asistență cu prag scăzut (care nu condiționează accesul de renunțarea la droguri), precum și testările și tratamentele pentru infecția cu HIV și virusurile hepatitice.
În Suedia, injectarea drogurilor este cea mai comună rută de transmitere pentru cazurile noi de hepatită C, care este foarte comună la populația care își injectează droguri, precum și pentru infecțiile cu HIV (50% din cazuri, față de 14% media europeană). Aceste date sugerează că există o transmitere continuă a bolilor în rândul consumatorilor de droguri pe cale intravenoasă. Rezistența tradițională a Suediei contra distribuției de seringi și a dezvoltării programelor de substituție a fost exprimată în termeni de incompatibilitate cu valorile pe care se baza politica suedeză contra drogurilor.
În Olanda, incidența HIV printre persoanele care își injectează droguri este la nivel foarte scăzut. Doar 5% dintre infecțiile HIV sunt asociate cu injectarea drogurilor, incidența HIV printre acești utilizatori fiind foarte mică (0,4 la milion). Deși cazurile noi sunt în declin, prevalența HCV este mult mai ridicată decât la populația generală și este cea mai comună infecție asociată drogurilor, pentru care, însă, se oferă tratament gratuit.
Portugalia avea în anul 2000 cea mai mare rată a cazurilor de SIDA corlegate de consumul de droguri din UE și a doua cea mai mare prevalență a HIV prin persoanele care își injectau droguri. Atât numărul de cazuri noi de HIV a scăzut dramatic, de la 1.482 cazuri în 2000, la numai 116 în 2010, cât și cel al persoanelor infectate cu SIDA, de la 675 de cazuri noi în 1999, la 88 în 2010. În 2017, notificările de cazuri noi de HIV asociate cu injectarea drogurilor era de 2%.
Indicatorul cererilor de tratament
Suedia și-a concentrat de-a lungul anilor resursele asupra programelor de tratament care vizează abstinența. Tratamentele pot fi coercitive, cu toate că rezultatele în cazul dependenților serveri nu sunt încurajatoare. Suedia a adoptat măsuri de harm reduction la scară națională abia în 2017. Accesul la tratamentele de substituție a crescut recent, dar continuă să fie minat de condiționări și rămâne disponibil la nivele scăzute comparativ cu standardele din statele vestice. Între 2015 și 2017, numărul tratamentelor efectuate a crescut cu 21%, însumând 31.400.
Cu începere din anii 1960, Olanda deține pionieratul în dezvoltarea serviciilor sociale și de sănătate comprehensive care să reducă consecințele negative ale consumului de droguri. Strategia națională privind drogurile pune accentul pe împuternicirea persoanelor afectate și a capacității lor de autoreglare și reintegrare. Tratamentele de substituție, programele de distribuție de seringi și serviciile cu prag scăzut au fost prioritizate. În 2015, mai mult de 31.000 de persoane au primit tratament. Față de anii 1990, numărul tratamentelor pentru canabis a crescut substanțial, iar cele pentru opioizi sunt în scădere. Tratamentele sunt acoperite de asigurarea medicală sau din fonduri publice.
În Portugalia, intervențiile de tratament se bazează pe linii directoare (guidelines) formulate de stat în baza dovezilor științifice și a unui diagnostic comprehensiv al nevoilor medicale și sociale ale persoanei care intră în tratament. Tratamentele pentru dependențe și bolile infecțioase asociate sunt oferite gratuit tuturor celor care le solicită. Tratamentul de substituție cu metadonă este disponibil pe scară largă.
Cu implementarea decriminalizării, numărul tratamentelor efectuate a crescut din 2000 până în 2008 cu 32%. În 2017, 27.150 de persoane au primit tratament pentru consumul de droguri.
La fel ca în Olanda, tratamentele pentru consumul de opioizi sunt în scădere și au crescut cele pentru consumul de canabis.
Comparând politicile adoptate de cele trei state privitoare la consumul de droguri pot fi extrase următoarele CONCLUZII:
Suedia și-a promovat intern și internațional succesul politicii sale restrictive, în principal în baza numărului relativ scăzut de elevi și adulți tineri care consumă canabis, deși prevalența de consum a celorlalte droguri este mai ridicată decât media europeană, iar consumul este în creștere. Suedia a fost criticată pentru existența tratamentului obligatoriu și pentru neglijarea numărului relativ crescut de dependenți de droguri injectabile și a problemelor asociate, pentru care au fost adoptate măsuri sub presiune internațională.
În Olanda, prevalența de consum a drogurilor la tineri este crescută comparativ cu țările europene. Pe de altă parte, Olanda deține pionieratul în domeniul strategiilor de tratament și de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, care sunt la nivel scăzut.
Portugalia a avut rezultate semnificative în ce privește obiectivele sale. Prevalența persoanelor dependente de droguri injectabile, deși încă ridicată comparativ cu alte țări europene, a scăzut, iar incidența bolilor infecțioase și a deceselor asociate este într-un declin semnificativ. Consumul drogurilor în general a rămas foarte scăzut.
Pentru toate cele 3 țări, ca și la nivel european, este emergentă problema riscurilor de sănătate puse de consumul cronic de canabis.
Politica Suediei privind drogurile este în contradicţie cu politicile Olandei şi Portugaliei. Experții sunt de părere că stilul politicilor privind drogurile – liberal sau restrictiv – se corelează slab cu uzul și abuzul de droguri (surse aici, aici și aici). Principala preocupare teoretică legată de decriminalizare a fost că va conduce la o explozie a consumului de droguri, fapt care nu a fost demonstrat în practică. În Europa, în ciuda variaţiei între state a legislaţiilor cu privire la sancţionarea penală a deţinerii de droguri în scop personal, poate fi deja identificat un model cultural de politică privind drogurile. Acesta este un model în care politicile de prevenție și harm reduction joacă un rol important și care favorizează tratamentul și reintegrarea consumatorilor, mai degrabă decât privarea lor de libertate.
Afirmaţiile Alinei Gorghiu sunt TRUNCHIATE. Din punct de vedere al indicatorilor de sănătate publică în domeniul drogurilor, Olanda şi Portugalia, ţări cu politici „relaxate”, au rezultate superioare Suediei, ţară cu o politică „superestrictivă”. Rezultatele trebuie analizate atât în raport cu media europeană, cât și cu specificul local și datele de pornire, anterior implementării reformelor legislative. Și mai importantă este strategia fiecărei țări în a preveni și trata consumul de droguri.
*Foto copertă: Alina Gorghiu / Facebook
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
SEO optimized by sem.ro SEO agency.