„Ei încearcă să creeze o situație să declare stare de urgență. Da? Ca să rămână Iohannis președinte. Avem un deja vu cu revoluția 1989 când a fost tot aceeași chestie”
Fals
Barometru Factual
Politica
Data verificării: 21.01.2025
www.factual.ro

Context

În 6 decembrie, după ce Curtea Constituțională a decis să anuleze întregul proces electoral pentru alegerea președintelui, Anamaria Gavrilă, președinta Partidului Oamenilor Tineri (POT), a făcut declarații controversate într-un videoclip de pe pagina sa de Facebook. 

Aceasta a îndemnat la calm, să nu se organizeze proteste violente, și a insinuat că politicienii aflați la putere așteaptă să se întâmple astfel de manifestații pentru a declara stare de urgență. Ea a acuzat că autoritățile ar urmări instaurarea unei stări de urgență pentru ca președintele aflat la acea dată în funcție, Klaus Iohannis, să rămână și după expirarea mandatului. 

De asemenea, Gavrilă a spus că situația din decembrie este similară cu cea din decembrie, 1989, când a avut loc Revoluția. Redăm textul pe care îl vom analiza mai jos: 

„Ei încearcă să creeze o situație să declare stare de urgență. Da? Ca să rămână Iohannis președinte. Avem un deja vu cu revoluția 1989 când a fost tot aceeași chestie”, a spus Anamaria Gavrilă.

Ce verificăm?

Cum poate rămâne Klaus Iohannis președinte și dacă criza politică actuală este similară cu ce au trăit românii la Revoluția din 1989, când a căzut sistemul comunist.

Verificare

Pentru început, vom analiza acțiunile Curții Constituționale a României (CCR) privind alegerile prezidențiale din 2024.


Prima încercare a anulare a alegerilor, respinsă de CCR


După primul tur al alegerilor, care a avut loc pe 24 noiembrie, două cereri de anulare au fost depuse la CCR de către doi candidați: Cristian Terheș și Sebastian-Constantin Popescu. 

Cererea lui Sebastian-Constantin Popescu a fost înregistrată în 27 noiembrie, și solicita anularea alegerilor pe motiv că a fost încălcată Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale de către Călin Georgescu, fiindcă acesta ar fi „ascuns sursele de finanțare a campaniei electorale, a înșelat electoralul printr-o campanie masivă în mediul online”. 

Examinând cererea, Curtea reține că, potrivit Legii nr.370/2004,

  • Se „anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situație Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor”,

  • „Cererea de anulare a alegerilor se poate face (…) în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.”

  • „Termenele pe zile (…) cuprind ziua când încep să curgă și se termină la ora 24:00 a zilei când se împlinesc, chiar dacă acestea nu sunt zile lucrătoare.”

Ziua următoare, pe 28 noiembrie, această cerere a fost respinsă ca tardivă (depusă prea târziu, după termenul prevăzut de lege – 26 noiembrie). 


Ședință CSAT 


Tot în 28 noiembrie a fost organizată și o ședință a CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării) în care reprezentanții autorităților cu atribuții în domeniu au prezentat evaluări cu privire la posibile riscuri la adresa securității naționale, generate de acțiunile unor actori cibernetici statali și non-statali asupra unor infrastructuri IT&C, suport pentru procesul electoral.

Conform comunicatului transmis la sfârșitul ședinței, s-a constatat că au existat atacuri cibernetice cu scopul de a influența procesul electoral și a fost confirmat faptul că România, alături de alte țări de pe Flancul Estic al NATO, a devenit o prioritate pentru acțiunile ostile ale unor actori statali și non-statali, în special Rusia.

Din analiza documentelor a reieșit și că un candidat la alegerile prezidențiale (Călin Georgescu) a beneficiat de o expunere masivă pe fondul tratamentului preferențial pe care platforma TikTok l-a acordat acestuia prin faptul că nu l-a marcat drept candidat politic. 

Acestuia, de asemenea, nu i-a fost cerută obligația de a marca materialele electorale de tip video cu codul unic de identificare atribuit de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), obligație impusă prin legislația electorală.

Astfel, Călin Georgescu a devenit mult mai vizibil în mediul online în raport cu ceilalți candidați care au fost recunoscuți de algoritmii TikTok drept candidați la alegerile prezidențiale.


A doua cerere de anulare a alegerilor


În ceea ce privește cererea depusă de fostul candidat Cristian Terheș, aceasta a dus la o renumărare de voturi și la amânarea unei decizii a Curții până pe 2 decembrie. Astfel, Biroul Electoral Central a avut în sarcină renumărarea tuturor voturilor, aspect care nu a schimbat într-un final ordinea pe buletinele de vot, iar CCR a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a scrutinului. 

Concluziile a doi judecători CCR au fost următoarele:

  • „Cererea de anulare a primului tur de scrutin al alegerilor pentru funcția de Președinte al României din 24 noiembrie 2024 trebuia respinsă ca inadmisibilă deoarece a fost formulată de o persoană care nu are interes propriu în soluționarea cererii, nu este motivată, nu este însoțită de probe și nu invocă o fraudă de natură să afecteze ordinea candidaților”
  • „Curtea ar fi trebuit să respingă ca neîntemeiată cererea (…) cel mai târziu la data de 29 noiembrie 2024, neexistând în conținutul cererii de anulare, dovezi întemeiate de fraudă în privința procesului de votare din data de 24 noiembrie 2024, a modului de înregistrare și de stabilire a rezultatelor alegerilor prin procesele verbale ale birourilor electorale ori de fraudă prin anularea unui număr considerabil de voturi valabil exprimate…”

Chiar și cu aspectele comunicate după ședința CSAT și suspiciunile din spațiul public legate de campania lui Călin Georgescu, CCR a respins ambele cereri de anulare și a validat primul tur al alegerilor prezidențiale 2024. 


Desecretizarea documentelor CSAT și anularea alegerilor prezidențiale


La două zile după decizia CCR, luată în baza renumărării voturilor, asociațiile Funky Citizens, Declic și alte ONG-uri au solicitat desecretizarea documentelor prezentate în ședința CSAT. Tot în 4 decembrie, președintele Klaus Iohannis a fost de acord cu acest lucru, iar administrația prezidențială a publicat documentele aici

După desecretizare, CCR a analizat din nou situația primului tur al alegerilor prezidențiale în baza unei noi cereri de anulare din partea candidatului Cristian Terheș și în baza unei petiții a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative (SNSPA).

De această dată au existat documente oficiale cu informații concrete care arătau că procesul electoral a fost influențat, iar alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate.

 

Hotărârea de anulare a alegerilor se bazează pe mai multe argumente legate de încălcarea principiilor fundamentale ale unui proces electoral corect și transparent. Iată principalele aspecte:

  1. Încălcarea caracterului liber exprimat al votului: Alegătorii au fost dezinformați printr-o campanie electorală agresivă, în care un candidat (Călin Georgescu) a beneficiat de promovare intensă, încălcând legislația electorală națională. Campania a implicat și utilizarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social media, iar materialele de promovare nu au respectat reglementările privind publicitatea electorală, ceea ce a dus la o manipulare evidentă  a votului.
  2. Favorizarea unui candidat pe platformele de social media: Candidatul în cauză a beneficiat de un tratament preferențial pe aceste platforme.
  3. Încălcarea principiilor constituționale: Curtea a subliniat că a fost încălcat principiul egalității de șanse al candidaților, afectând astfel dreptul fundamental de a fi ales, consacrat de Constituție.
  4. Încălcarea legislației privind finanțarea campaniei electorale: Candidatul a raportat un buget de campanie de 0 lei, în contradicție cu informațiile furnizate de Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul Român de Informații. Acest lucru a stârnit suspiciuni privind transparența și corectitudinea finanțării campaniei, ceea ce pune sub semnul întrebării validitatea alegerilor.

În concluzie, hotărârea se bazează pe manipularea evidentă a procesului electoral, inclusiv prin dezinformare, promovare ilegală pe platformele de social media și nerespectarea legislației financiare electorale, ceea ce a afectat integritatea alegerilor și a dus la anularea acestora.


De ce a rămas Klaus Iohannis în funcție


La finalul hotărârii, CCR notează și că în acest caz se aplică articolul 83 din Constituție, alineatul 2, conform căruia președintele României aflat în funcție, adică Klaus Iohannis, își „exercită mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou-ales”. 

Această decizie a fost luată având în vedere „complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei hotărâri”. Adică, reluarea întregului proces și a campaniei electorale va dura mult timp. 

După ce Curtea a anunțat decizia, președintele Klaus Iohannis a avut o reacție pe Facebook, în care și el aduce aminte de articolul 83 din constituție și spune „așadar rămân în mandat până când va fi ales un nou Președinte al României”. 

Articolul 83 din Constituție mai stipulează că mandatul președintelui este de 5 ani, iar acesta poate să fie prelungit în caz de război sau catastrofă, prin lege organică. 

În același timp, tot în Constituție se prevede, la articolul 98, că dacă funcția de președinte devine vacantă, președintele este suspendat sau se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, interimatul se asigură de președintele Senatului sau președintele Camerei Deputaților. 

Articolul 93 din Constituție prevede instituirea unei stări de urgență: „Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.”


Revoluția din 1989


Pentru a vedea dacă ce se întâmplă în prezent poate fi comparat cu ce s-a întâmplat la Revoluția din 1989 trebuie să înțelegem sistemul care exista atunci în România. 

Vom prezenta mai jos informații relevante despre acel sistem și cum s-a ajuns la revoltele violente din decembrie 1989, în baza informațiilor adunate de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

În urmă cu 35 de ani, România se afla sub regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, un sistem totalitar în care puterea era concentrată în mâinile unui singur lider. Sistemul comunist impunea o ideologie bazată pe controlul strict al statului asupra economiei și resurselor, în timp ce libertățile individuale erau sever restricționate. În această perioadă, cultul personalității lui Ceaușescu era extrem de pronunțat, iar propaganda promova imaginea liderului ca pe un salvator al națiunii.

Unul dintre aspectele cele mai represive ale regimului comunist a fost restrângerea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, în special a dreptului de liberă circulație. Din acest punct de vedere, traiul în România era total diferit de ceea ce se întâmplă în prezent, când putem să călătorim oriunde ne dorim. Atunci, românii nu aveau voie să călătorească în afara țării fără permisiune, iar regimul pedepsea sever orice încălcare a acestei obligații.

Drepturile omului erau încălcate constant, iar România nu respecta angajamentele internaționale, cum ar fi Tratatul de la Helsinki, semnat în 1975, care garanta drepturile cetățenilor. Protestele muncitorilor, cum ar fi cele din Valea Jiului (1977) sau Brașov (1987), erau reprimate cu violență.

Anii ‘80 au adus politici de austeritate severe, ce au dus la scăderea semnificativă a nivelului de trai al românilor. Întreaga economie era orientată spre plata datoriilor externe, iar populația suferea din cauza lipsei de alimente și de produse de bază. 

Ceaușescu a impus și planuri de „sistematizare”, prin care numeroase sate și cartiere erau demolate pentru a face loc unor proiecte grandioase de infrastructură.

Schimbările externe, precum venirea lui Mihail Gorbaciov la putere în Uniunea Sovietică și reformele sale  au început să influențeze și regimurile din țările din blocul socialist. În ciuda acestor presiuni, Ceaușescu a refuzat să reformeze sistemul și a continuat să conducă într-un mod autoritar. 

Însă, în 1989, un val de proteste a cuprins alte țări din blocul estic, iar acest val a ajuns și în România, începând cu Timișoara. După o Revoluție sângeroasă, pornită din cauza tuturor aspectelor menționate anterior, regimul comunist s-a prăbușit, iar Ceaușescu și soția sa, Elena, au fost executați pe 25 decembrie 1989.


Cronologia evenimentelor din 1989, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, a fost publicată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului sub următoarea formă: 

26 ianuarie: Sunt arestaţi ziariştii Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă şi Anton Uncu.

2 martie: Liviu Babeş îşi dă foc în semn de protest pe pârtia de schi din Braşov.

11 martie: Posturile de radio BBC și Europa Liberă difuzează scrisoarea întocmită de şase membri marcanți ai Partidului Comunist Român: Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan, în care denunţă erorile administraţiei Ceauşescu.

13 martie: Diplomatul Mircea Răceanu este condamnat la moarte.

9 noiembrie: Căderea zidului Berlinului.

10 noiembrie: Înlocuirea lui Todor Jivkov în Bulgaria.

17 noiembrie: Are loc „revoluţia de catifea în Cehoslovacia”.

20-24 noiembrie: Se desfăşoară lucrările Congresului al XIV-lea al PCR.

14 decembrie: Are loc o adunare în Piaţa Unirii din Iaşi, reprimată de Securitate.

15 decembrie: la Timişoara izbucnesc primele manifestaţii anti-regim. Protestele iau amploare şi în câteva zile devine o revoltă de masă. Forţele de ordine intervin brutal, deschizând focul asupra protestatarilor.

22 decembrie: Ceauşescu părăseşte sediul CC al PCR cu elicopterul. Au loc acţiuni violente necontrolate.

25 decembrie: Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte în urma unui proces-fulger şi sunt executaţi.

Revenind la prezent, putem observa că nu există nicio legătură între evenimentele care au determinat Revoluția din 1989 și anularea alegerilor prezidențiale din 2024. În plus, acum 35 de ani, regimul autoritar și opresiv a fost înlocuit, treptat, de un sistem democratic, în care drepturile omului și libertățile fundamentale sunt garantate prin lege. 

În continuare există provocări, precum corupția și inegalitățile sociale, dar situația actuală este cu totul diferită de cea de acum 35 de ani. 










Concluzie

Declarația Anamariei Gavrilă este falsă.


Sursă foto: Facebook / Anamaria Găvrilă

SUBIECTE CONEXE

SEO optimized by sem.ro SEO agency.