Călin Popescu Tăriceanu s-a remarcat în ultima perioadă printr-o serie de reproșuri aduse „partenerilor europeni” cu privire la lipsa de reacție a acestora în ceea ce privește problemele din sistemul judiciar din România. Astfel, cu ocazia Reuniunii Senatelor din Europa, pe 15 iunie, el a făcut mai multe afirmații cu privire la Mecanismul de Cooperare și Verificare al Comisiei Europene. Redăm mai jos o parte din discursul său:
„În redactarea numeroaselor rapoarte din ultimii unsprezece ani ale Mecanismului de Cooperare şi Verificare, Comisia s-a bizuit aproape exclusiv pe imaginea deformată ce i-a fost furnizată de instituţiile de forţă ale statului şi pe percepţiile vehiculate în anumite medii de presă şi grupuri de presiune şi de interese. Aşteptăm încă din partea Comisiei să se poziţioneze cu privire la adevărurile incomode care ies la suprafaţă la Bucureşti şi să explice de ce a desconsiderat şi ignorat sistematic semnalele de alarmă ce i-au fost trimise de anumite persoane cu privire la gravele abuzuri comise de unele instituţii şi persoane din sistemul judiciar. Din cauza politicii părtinitoare, uneori chiar partizane a Comisiei, Mecanismul de Cooperare şi Verificare a fost ţinut captiv de sistemul de influenţă ocult şi meta-legal coordonat de Serviciul Român de Informaţii şi de Direcţia Naţională Anticorupţie, devenind pur şi simplu un alt instrument, la nivel naţional, de presiune asupra oponenţilor acestui sistem paralel cu statul de drept”.
O mare parte din afirmațiile lui Călin Popescu Tăriceanu sunt declarații și opinii politice, care nu pot fi verificate în baza metodologiei Factual.ro. Putem însă verifica factual cel puțin dacă a reflectat Comisia Europeană prin MCV doar o imagine părtinitoare și a ignorat problemele din sistemul judiciar („abuzuri comise de unele instituții și persoane din sistemul judiciar”)?
Deși nu se poate evalua factual dacă o persoană sau o instituție sunt părtinitoare, ceea ce putem verifica este opinia lui Călin Popescu Tăriceanu față de evaluările MCV de-a lungul timpului.
De aceea, trebuie în primul rând precizat faptul că actualul președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este și cel care a semnat în aprilie 2005, în calitate de Prim-ministru și alături de Traian Băsescu, Președintele României la acea vreme, acordul de aderare a României la Uniunea Europeană și implicit, a acceptat / agreat Mecanismul de Cooperare și Verificare (cu toate limitările, meritele ori metodologia sa).
MCV a fost instituit la momentul aderării României la Uniunea Europeană (2007) pentru a remedia deficiențele din reforma sistemului judiciar și din lupta împotriva corupției. De atunci, rapoartele privind MCV încearcă să contribuie la orientarea eforturilor autorităților române prin recomandări specifice și evaluează progresele realizate. Astfel, decizia de stabilire a MCV „va fi abrogată atunci când au fost atinse toate obiectivele de referință”, deci când vor fi remediate „chestiuni rămase nerezolvate, în special în ceea ce privește responsabilizarea și eficiența sistemului judiciar și ale organelor de aplicare a legii”.
Așadar, potrivit celor agreate la momentul aderării, MCV ar trebui ridicat în condițiile „atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției”.
Călin Popescu Tăriceanu a afirmat de mai multe ori în ultimii ani că MCV ar trebui ridicat. Câteva exemple:
În 25 ianuarie 2017, când se considera bucuros de concluziile MCV și declara că MCV-ul trebuie ridicat, considerând ca România și Bulgaria sunt discriminate deoarece celelalte state europene nu se supun unui astfel de mecanism:
„S-a primit raportul CE pe MCV şi (..) concluziile la un moment dat m-au bucurat. Şi am să vă redau primul paragraf din concluzii: <<rapoartele MCV pe anii 2014, deci perioada guvernării Ponta, 2015 şi 2016 au putut evidenţia o tendinţă şi un bilanţ pozitiv care indică progrese importante şi un caracter ireversibil tot mai pronunţat al reformelor puse în aplicare în cadrul MCV>>. În mod normal ar fi fost ca concluzia finală, simplă, clară, concisă, să fie că se recomandă ridicarea MCV.”
În martie 2018, președintele Senatului anunța după o întâlnire cu vicepreședintele Comisiei Europene Frans Timmermans, că poziția sa a fost următoarea:
„Referitor la Mecanismul de Cooperare și Verificare, președintele Senatului a reiterat importanța sprijinului și cooperării din partea Comisiei pentru încheierea neîntârziată a acestei etape care grevează statutul României de membru cu drepturi depline în UE. Decizia Comisiei de a ridica mecanismul este așteptată pentru a încheia situația curentă în care România este evaluată în paralel prin mai multe instrumente cu aceleași obiective. A precizat în acest sens că rapoartele Comisiei publicate în ultimii ani au confirmat faptul că majoritatea obiectivelor MCV au fost internalizate de o manieră corespunzătoare în politicile și strategiile naționale, situație confirmată și de concluziile Studiului privind evaluarea celor 10 ani de MCV în Bulgaria și România realizat de Comisia pentru control bugetar (CONT) a Parlamentului European, prezentat la data de 29 ianuarie a.c.”
Ce înțelegem din aceste declarații este că fie afirmațiile lui Călin Popescu Tăriceanu din ianuarie 2017 și din martie 2018 sunt false, fie cele de acum. Observăm o incongruență logică: fie consideră că MCV poate fi ridicat pentru că așa arată concluziile evaluărilor realizate de Comisia Europeană, ori consideră că aceste evaluări sunt părtinitoare și chiar partizane.
Simpla corelație dintre faptul că MCV urmărește reforma sistemului judiciar și faptul că acest mecanism este încă în vigoare arată că în niciun caz nu putem vorbi despre o Comisie Europeană care ignoră problemele încă existente în justiție. Altminteri, dacă instituțiile europene ar fi considerat că totul e perfect, probabil MCV-ul nu și-ar mai fi avut rostul și deci ar fi fost ridicat.
Ce recomandări faci Comisia în rapoartele MCV din ultimii ani?
Dacă mergem mai în detaliu către rapoartele din ultimii ani, vom vedea următoarele observații prezente în MCV, în rapoartele tehnice din 2015 și 2016 (în 2017, în ultimul raport, Comisia Europeană a schimbat formatul evaluării, considerând că în ultimii 10 ani au fost făcute progrese și că România mai trebuie să îndeplinească doar 12 recomandări):
„Corupția și abaterile profesionale din cadrul sistemului judiciar subminează, la rândul lor, independența judiciară și afectează grav încrederea opiniei publice în sistemul judiciar.”
„Integritatea în cadrul sistemului judiciar reprezintă un test deosebit de important în ceea ce privește gestionarea magistraturii”
„CSM are responsabilitatea de a asigura faptul că nu există obstacole în calea cercetării penale a magistraților.”
„Problema respectării drepturilor la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale a fost ridicată de mai multe ori în dezbaterea publică în cursul anului 2015. Criticile în această privință s-au referit la unele cazuri legate de activitatea organelor de urmărire penală, nerespectarea drepturilor la un proces echitabil fiind menționată drept unul dintre motivele pentru care erau considerate necesare modificările Codului de procedură penală prezentate în Parlament (a se vedea mai sus). Criticile s-au referit inclusiv la utilizarea măsurilor de arestare preventivă, la folosirea cătușelor și la accesul presei. ”
„Integritatea în cadrul sistemului judiciar reprezintă un test deosebit de important pentru conducerea magistraturii”
„CSM are responsabilitatea de a se asigura că nu există obstacole în calea cercetării penale a magistraților. CSM are o politică de „toleranță zero” față de corupția din cadrul sistemului judiciar, aceasta devenind o trăsătură constantă a declarațiilor sale publice. CSM a aprobat măsuri preventive privind magistrații, cum ar fi arestarea preventivă, percheziționarea și reținerea, cifrele indicând o ușoară creștere față de anul 2014. În 2015, CSM a suspendat din funcție 11 judecători și 12 procurori.
În acest sens, studiile efectuate au evidențiat faptul că este important ca ierarhia din sistemul judiciar să fie atentă la orice risc la adresa integrității judecătorilor și procurorilor și ca magistraților să li se ofere îndrumări corespunzătoare cu privire la imparțialitate, conflicte de interese sau incompatibilități. Studiile efectuate au concluzionat că sunt necesare sisteme de gestionare mai bune (standarde de integritate, coduri de conduită clare și gestionarea conformării), pentru a încuraja prevenirea corupției și a promova deontologia profesională în magistratură.”
Așadar, citind aceste recomandări, nu putem spune că în MCV ar fi fost ignorate derapajele unor instituții sau persoane din sistemul judiciar, întrucât Comisia Europeană a dedicat analize acestor probleme din magistratură (de corupție, de integritate și de disciplină), insistând asupra necesității ca acest sistem să fie unul integru pentru a nu știrbi încrederea publicului în justiție. De asemenea, Comisia Europeană a insistat aproape de fiecare dată că sistemul de numire a șefilor de instituții din sistemul judiciar trebuie să urmeze o procedură transparentă și predictibilă.
În schimb, dacă Tăriceanu se referă la dosare instrumentate de DNA care s-au finalizat cu achitare în ultima vreme, trebuie precizat că ultima evaluare în cadrul MCV este din 2017 și nu putem ști încă dacă aceste achitări se vor regăsi sau nu în raportul pe 2018.
Afirmațiile lui Călin Popescu Tăriceanu privind faptul că prin Mecanismul de Cooperare și Verificare Comisia Europeană ar fi fost partizană sau că a ignorat problemele din sistemul judiciar sunt false, atât din perspectiva conținutului, cât și din perspectiva faptului că el însuși pare să fi agreat aceste concluzii în anii trecuți (considerând că MCV arată că România și-a îndeplinit angajamentele și ar trebui ca mecanismul să fie ridicat).
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.