Ce verificăm?

Ne uităm la modalitatea în care ruperea acordului cu FMI ar putea afecta co-finanţarea proiectelor din fonduri europene și, în special, proiectele de investiții la care face referire dl. Predoiu.

Verificare

În 2015, România poate beneficia de fonduri europene nerambursabile din două exerciţii financiare diferite: 2007-2013 (anul 2015 fiind ultimul în care mai pot fi cheltuite fonduri) şi 2014-2020.

Pentru exerciţiul financiar 2007-2013, rata de cofinanţare scăzută la 5% pentru bugetul naţional s-a aplicat pentru România şi alte cinci state membre ale Uniunii Europene doar pentru o perioadă limitată de timp între 1 ianuarie 2010 şi 31 decembrie 2013, potrivit PE-CONS 66/11.

Pentru exerciţiul financiar 2014-2020, Regulamentul (UE) Nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului prevede că rata de cofinanțare și cuantumul maxim al contribuției din partea fondurilor se stabilește prin decizia Comisiei (Art. 120).

Comisia Europeană a aprobat până acum cinci programe operaţionale:

• Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Defavorizate (28 noiembrie 2014);
• Programul Operațional Asistență Tehnică (18 decembrie 2014);
• Programul Operațional Competitivitate (19 decembrie 2014);
• Programul Operațional Capital Uman;
• Programul Operațional Capacitate Administrativă (25 februarie 2014).

Aşadar, până în acest moment nu există o decizie privind principala sursă de finanţare a investiţiilor, adică Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM). Ultima variantă publicată de Ministerul Fondurilor Europene prevede următoarele rate de cofinanţare naţională:

Sursa: Planul de finanţare POIM (pag. 228)

Același regulament prevede la Art. 24: „(1) La cererea unui stat membru, plățile intermediare pot fi mărite cu 10 puncte procentuale peste rata de cofinanțare aplicabilă fiecărei priorități pentru FEDR, FSE și Fondul de coeziune sau fiecărei măsuri pentru FEADR și FEPAM. În cazul în care un stat membru îndeplinește una dintre următoarele condiții după 21 decembrie 2013, rata de cofinanțare mărită, care nu poate depăși 100 %, se aplică cererilor sale de plată transmise pentru perioada de până la 30 iunie 2016: (a) dacă statul membru în cauză beneficiază de un împrumut din partea Uniunii, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 407/2010; (b) dacă statul membru în cauză beneficiază de asistență financiară pe termen mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 332/2002, cu condiția implementării unui program de ajustare macroeconomică; (c) dacă asistența financiară se pune la dispoziția statului membru în cauză, condiționată de implementarea unui program de ajustare macroeconomică, astfel cum se specifică în Regulamentul (UE) nr. 472/.”

Acordul preventiv al României cu Uniunea Europeană este valabil doar până la sfârşitul lunii septembrie 2015 şi este încheiat în baza Regulamentului (CE) nr. 332/2002. Aşadar, ni se aplică condiţiile specifice ale Art. 24, având o cofinanţare scăzută cu 10% doar pe perioada acordului cu UE.

Concluzie

Afirmaţia lui Cătălin Predoiu este parțial falsă în ce privește legătura de cauzalitate între ruperea acordului cu finanțatorii internaționali și procentul cofinanțării din bugetul național pentru proiectele europene. Într-adevăr, în virtutea acordului cu finanţatorii internaţionali, pe durata acestuia, România poate beneficia de o rată scăzută de cofinanţare națională pentru exerciţiul financiar european 2014-2020. Însă acest acord este valabil doar până în septembrie 2015 şi chiar şi în situaţia unui nou acord, facilitatea de scădere a cofinanţării naționale cu 10% poate fi aplicată, conform Regulamentului european, doar până la 31 iunie 2016.

Mai mult, în ceea ce priveşte cofinanţarea pentru programele de investiţii, Comisia Europeană nu a aprobat încă Programul Operaţional Infrastructură Mare (principala sursă pentru finanțarea infrastructurii), iar ultima variantă publicată a acestuia prevede pentru unele axe prioritare o cofinanţare națională de 25%. Aşadar, chiar în varianta respectării angajamentelor, pentru Axele Prioritare 1 şi 2 din POIM, cofinanţarea suplimentară a UE nu poate fi mai mare de încă 10%, ajungând deci la maximum 85% și la o cofinanțare din bugetul național de 15%, nu 5%.