Ce verificăm?

Dacă documentele indicate de Cătălin Rădulescu cuprind prevederi despre intervenţia în treburi interne ale altor state.

Verificare

Carta Naţiunilor Unite este tratatul fondator al ONU; consultând textul documentului, găsim următoarea precizare:

Capitolul 1 SCOPURI ŞI PRINCIPII

Articolul 2

În urmărirea scopurilor enunţate în Articolul 1 Organizaţia Naţiunilor Unite şi Membrii săi trebuie să acţioneze în conformitate cu următoarele Principii:

[…]
3. Toţi Membrii Organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice, în aşa fel încât pacea şi securitatea internatională, precum şi justiţia sa nu fie puse în primejdie.
4. Toţi Membrii Organizaţiei se vor abţine, în relaţiile lor internaţionale de a recurge la ameninţarea cu forta sau la folosirea ei fie împotriva integrităţii teritoriale ori independentei politice a vreunui stat fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite.
5. Toţi Membrii Naţiunilor Unite vor da acesteia întreg ajutorul în orice acţiune întreprinsă de ea în conformitate cu prevederile prezentei Carte şi se vor abţine de a da ajutor vreunui stat împotriva căruia Organizaţia întreprinde o acţiune preventivă sau de constrângere.
6. Organizaţia va asigura ca Statele care nu sunt Membre ale Naţiunilor Unite sa acţioneze în conformitate cu aceste principii în măsura necesară menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
7. Nici o dispoziţie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervină în chestiuni care aparţin esenţial competentei interne a unui Stat şi nici nu va obliga pe Membrii săi sa supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte; acest principiu nu va aduce însă întru nimic atingere aplicării măsurilor de constrângere prevăzute în Capitolul VII.

 

Având în vedere faptul că declaraţia comună nu include nicio ameninţare (art.3) şi că ONU nu intervine în chestiunile interne ale statului român (art. 7), nu se poate afirma că ambasadorii încalcă aceste articole.

Cât despre Convenţia de la Geneva, este, cel mai probabil, vorba despre o eroare – Convenţiile de la Geneva şi protocoalele adiţionale reprezintă baza dreptului umanitar internaţional şi reglementează conflictele armate – neavând, aşadar, legărtură cu subiectul asupra căruia s-a pronunţat Cătălin Rădulescu.

Putem presupune că deputatul PSD se refera la Convenţia de la Viena, care reglementează relaţiile diplomatice. Și fostul ministru de externe Titus Corlăţean s-a referit la Convenția de la Viena, când a declarat următoarele:

„Pe de altă parte, aş fi preferat, aşa cum prescrie foarte clar Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, există un faimos articol 41, paragraful 2, care stabileşte regulile în materie. E valabilă pentru toţi, mai mari sau mai mici, în relaţiile internaţionale, de comunicare a chestiunilor oficiale direct cu Ministerul de Externe din statul care acreditează sau prin intermediul Ministerului de Externe, cu alte instituţii, de exemplu cu Parlamentul.”

Redăm articolul indicat din textul Convenţiei pentru clarificări:

Art. 41 – 1. Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care
beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi
regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.
2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinţate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit.

Concluzie

Afirmaţia lui Cătălin Rădulescu este falsă – tratatele indicate de el nu conţin precizări aplicabile în cazul declaraţiei comune a celor 12 ambasade.