Ce verificăm?

Pentru a lămuri acest scurt război al declarațiilor, vom verifica prevederile din legislația în vigoare cu privire la redistribuirea locurilor finanțate de stat în universități.

Verificare

Conform art. 141 din Legea nr. 1/ 2011 – a educației naționale -, fiecare instituție de învățământ superior semnează cu fiecare student/ doctorand /cursant /cercetător înmatriculat la un program de studii un contract de studiu a cărui modificare pe parcursul anului universitar este nepermisă de lege. Cu alte cuvinte, orice schimbare de contract de statut între student și instituția academică se poate realiza doar în perioadele de vacanță, mai exact între două cicluri anuale universitare.

La art. 205, alin (9) Statutul de student cu taxă se modifică în condițiile stabilite de senatul universitar – legea specifică astfel că singura autoritate ce poate modifica acest statut este senatul universității, cel cu care studentul și încheie contractul.  

Prin Legea nr. 224/ 2005, intrată în vigoare începând cu anul I din anul universitar 2005-2006, se aduc și câteva completări privind învățământul universitar și postuniversitar de stat cu taxă, astfel:

Art.5

alin. (1) Statutul de student cu taxă se păstrează în condițiile stabilite de senatul universitar  (…);

alin. (2) Instituțiile de învățământ superior evaluează la începutul fiecărui an universitar locurile finanțate de la bugetul de stat rămase disponibile, pentru a fi ocupate de studenții înscriși cu taxă (…);

alin. (3) Locurile finanțate de la bugetul de stat rămân disponibile în măsura în care studenții care le ocupă, cu excepția cazurilor sociale, nu îndeplinesc criteriile și standardele de performanță stabilite de senatul universitar, prevăzute într-un contract individual de finanțare a studiilor universitare, încheiat, respectiv prelungit, anual, între instituția de învățământ superior și student.

alin. (6) Ocuparea locurilor rămase disponibile se face în baza clasificării studenților cu taxă, în raport cu gradul de îndeplinire a criteriilor și standardelor de performanță, stipulate în contractul individual de finanțare a studiilor universitare.

Pentru a clarifica situația haotică din textele legislative de mai sus, să luăm un exemplu ipotetic:

Universitatea X are în anul I universitar 10 studenți cu locuri la buget și 10 studenți cu locuri cu taxă. Pe parcursul anului I universitar, 2 studenți cu locuri la buget decid că vor să renunțe la studii. Conform legii, senatul universității poate realoca cele două locuri rămase vacante către doi studenți plătitori de taxă.

Doar că acest lucru nu se poate face la sfârșitul anului universitar și nici în pauza dintre cei doi ani! Ci, conform legii, de-abia la începutul celui de-al doilea an universitar senatul universității poate evalua situația în care se află, să constate ceea ce deja știa – că are două locuri vacante. Așadar, abia acum poate evalua și studenții cu taxă ce au posibilitatea de a trece pe locurile vacante de la buget. Numai că, după evaluarea lor, cele două locuri nu pot fi și acordate studenților evaluați (din anul universitar în curs), deoarece ar presupune modificarea contractului dintre student și unitatea de învățământ superior, lucru interzis prin lege. Ceea ce înseamnă că cele două locuri vacante vor fi acordate celor doi studenți aleși abia când vor intra aceștia în anul III universitar.

Această situație poate duce la situații bizare în care un student aflat în anul I pe loc cu taxă, evaluat în funcție de performanța anului, ajunge în anul III pe loc bugetat indiferent de performanța lui din anul II când este posibil, ipotetic vorbind, să fi luat doar note de trecere iar nu de a obține performanțe demne de un loc bugetat.  

Concluzie

Comunicatul Ministerului Educației Naționale este parțial adevărat. Ministerul omite existența altor prevederi legislative care permit evaluarea și realocarea locurilor într-un alt an universitar decât cel în care Senatul universității constată.

Pe de altă parte, rectorul Universității București are dreptate, adăugând prin declarația sa contextul legislativ omis de reprezentantul ministerului.