Verificăm cât de adevărate sunt declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele sociale.
Într-o postare pe Facebook din 17 ianuarie 2015, Elena Udrea intervine pe tema crizei creditelor în franci elveţieni și declară:
„(…) există şi o directivă europeană (2014/17/EC) care spune că, atunci când există o valută care este supusă deprecierii, iar această depreciere depășește 20% față de nivelul inițial al cursului, trebuie ca statele membre ale UE să intervină pe cale legislativă și să stabilească plafonări.”
Vom verifica Directiva în cauză pentru a stabili care sunt prevederile sale în ceea ce priveşte situţia menţionată de Elena Udrea.
Am găsit directiva respectivă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În ceea ce priveşte fluctuaţiile de 20%, articolul 23 alin. 4 menţionează:
Statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deține un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20 % în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit și moneda statului membru. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creștere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă și condițiile în care se poate efectua acesta și explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul.
De asemenea, articolul 43 alin. 1 prevede că:
Prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente înainte de 21 martie 2016.
Afirmaţia Elenei Udrea este așadar falsă. În primul rând, Directiva nu se aplică creditelor actuale, ci celor care se vor realiza după 21 martie 2016.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost aplicabilă în acest moment, Directiva face referire, în cazul în care cursul valutar fluctuează mai mult de 20% față de momentul încheierii contractului, doar la obligativitatea statelor membre de a asigura cadrul în care creditorul îl avertizează pe consumator cu privire la această situație. Avertizarea poate conține inclusiv soluţii de mecanisme pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar, după caz. Stabilirea de plafonări nu este mandatată în mod expres de Directiva 2014/17/EC, aşa cum susţine Elena Udrea, fiind însă posibilă în cazul în care legislaţia naţională incidentă o permite.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
SEO optimized by sem.ro SEO agency.