Diana Șoșoacă a declarat, într-o conferință de presă din 2 decembrie 2024, transmisă în direct pe Facebook, că: „Odată ce adopţi legi care interzic să vorbeşti despre o persoană, despre o mişcare, despre o parte din istoria ta şi o anulează şi te trimit la închisoare dacă-ţi expui o opinie, în acel moment ai de-a face cu un stat totalitar”. Afirmația vine în urma participării acesteia la comemorarea liderului Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, de la Tâncăbești.
Ce prevede legislația europeană și din România cu privire la libertatea de exprimare și promovarea ideologiilor fasciste?
Ce este un stat totalitar?
Corneliu Zelea Codreanu a trăit între anii 1899-1938 și a fost un politician român, fondatorul și liderul Mișcării Legionare, cunoscută și sub numele de Garda de Fier, o organizație de ideologie de extremă dreaptă din România interbelică. Conform istoricului Oliver Jens Schmitt, Codreanu a fost influențat de ideologia antisemită și ultranaționalistă a tatălui său. Acesta a promovat idei precum purificarea națională, lupta împotriva partidelor corupte și de evrei. Discursurile sale erau caracterizate de un activism violent, misticism și ultraortodoxism.
Mișcarea Legionară promova ideologia caracterizată de naționalism extremist, conform căreia evreii erau considerați „rasă inferioară”. Este responsabilă pentru acțiuni violente, inclusiv crime asupra evreilor – Pogromul de la Dorohoi din 1940, Pogromul de la Iași din 1941, Pogromul de la București din 1941) și asasinate politice – Ion G. Duca, Armand Călinescu, Nicolae Iorga fiind câteva nume din victimele acestora. Informații referitoare la acest subiect se găsesc în raporturile Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România aici și aici.
Cadrul legislativ care interzice promovarea, utilizarea simbolurilor și organizarea de activități care au legătură cu Mișcarea Legionară și ideologiile fasciste, rasiste, xenofobe, inclusiv a cultului personalităților implicate în genocid și crime de război se regăsește în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 31/2002.
Legislația este aliniată la standardele internaționale în ceea ce privește combaterea urii și discriminării. Aceste standarde sunt stabilite de instituții precum ONU, Consiliul Europei, OSCE și Uniunea Europeană.
România, ca parte a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, a trebuit să demonstreze că respectă principiile democratice, statul de drept, drepturile omului și protecția minorităților, stipulate în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Decizia-Cadru 2008/913/JAI privind combaterea rasismului și xenofobiei stipulează că incitarea publică la violență sau ură pe baza rasei, culorii, religiei, originii naționale sau etnice, precum și negarea, minimalizarea evidentă, aprobarea sau justificarea genocidului, crimelor împotriva umanității sau crimelor de război, atunci când aceste acte sunt comise într-un mod care incită la violență sau ură, să fie sancționate.
Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială interzice propaganda rasistă și incitarea la ură rasială, obligând statele să sancționeze actele de discriminare și organizațiile care promovează superioritatea rasială.
Articolul 10 din Convenția din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, dar acest drept poate fi supus unor restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, „măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţă publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor”.
Totodată, Constituția României, în articolul 30, garantează libertatea de exprimare, însă această nu este absolută. Astfel, „sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”. Articolul 53 al Constituției face referire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în anumite cazuri, pentru „apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor”.
„Cred că cultul persoanelor vinovate de crime de război, crime împotriva umanității trebuie să fie interzis în orice țară democratică și cu atât mai mult orice formă de negaționism, care să spună că noi nu am fi deportat și ucis sute de mii de evrei. Cred că legea penală trebuie nu doar să prevadă, ci prin munca procurorilor și a judecătorilor, să condamne asemenea afirmații”, a afirmat Cornel Vîlcu, lect. dr. la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, pentru Factual.ro.
De altfel, majoritatea statelor din Uniunea Europeană au adoptat legi care sancționează negarea Holocaustului, promovarea simbolurilor fasciste sau extremiste și activitățile asociate ideologiilor totalitare, pentru prevenirea reapariției extremismului care ar pune în pericol democrația și ordinea socială. Discriminarea, antisemitismul și orice formă de ură sunt incompatibile cu valorile democratice moderne, lucru susținut și de Paul Lobba, cercetător în științe legale.
Conform enciclopediei Britannica, totalitarismul este definit ca „o formă de guvernare care încearcă să impună un control total asupra vieții cetățenilor săi”. Acesta se caracterizează printr-o conducere centrală care încearcă să controleze și să dirijeze toate aspectele vieții individuale, prin coerciție și represiune. Nu permite libertatea individuală, iar instituțiile și organizațiile sociale democratice sunt descurajate și suprimate.
Hannah Arendt, istoric și filosof argumentează, în cartea ei, „Originile totalitarismului”, că libertatea de exprimare este un vehicul al gândirii critice și al rezistenței la ideologiile opresive. Totalitarismul încearcă să elimine aceste elemente, pentru a controla atât individul, cât și societatea. Astfel, spațiul pentru dezbateri sau opinii diferite este eliminat, impunând ideologia ca fiind singurul adevăr, un adevăr dictat de stat.
Regimul totalitar a fost responsabil, așa cum s-a văzut în istorie, de distrugerea surselor independente de informație și marginalizarea oricărei voci critice. Libertatea de exprimare este văzută ca o amenințare pentru propaganda folosită de stat, care este un instrument prioritar într-un sistem totalitar, care are ca scop menținerea puterii asupra cetățenilor.
România este un stat democratic, în care libertatea de exprimare, dar și instituțiile statului funcționează, chiar dacă sunt perfectibile. De altfel, calitatea de membru al Uniunii Europene este un garant al libertăților democratice. Criteriile de la Copenhaga, stabilite de Consiliul European din 1993 de la Copenhaga, sunt esențiale în orice proces de integrare în UE. Acestea includ stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului, respectarea și protecția minorităților.
În plus, acquis-ul comunitar, la capitolele 23 și 24, stabilește tocmai normele de drept privind justiția, drepturile fundamentale, libertatea și securitatea statelor membre.
În concluzie, afirmația Dianei Șoșoacă este falsă. Legea românească – precum și legile și tratatele internaționale – interzic promovarea în public a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor care aparțin organizațiilor de tip fascist, legionar, rasist sau xenofob. De asemenea, legea interzice promovarea cultului persoanelor care au fost condamnate pentru crime de genocid, crime împotriva umanității și crime de război. Cu toate acestea, este permis discutarea în mod obiectiv, critic sau științific despre Mișcarea Legionară sau liderii săi. Dezbaterile academice, documentarele și lucrările de cercetare sunt acceptate de lege, atâta timp cât nu promovează sau glorifică ideile acestor mișcări, respectiv lideri.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.