Ce verificăm?

Dacă România a fost una dintre primele țări care au aplicat interdicții privind fumatul de țigări obișnuite.

Verificare

În 1 ianuarie 2004, nicio țară nu avea în vigoare legislație împotriva fumatului, însă pe 29 martie 2004, Irlanda a iscat o reacție globală, în lanț. Atunci, Irlanda a devenit prima țară din lume care a interzis fumatul în interior la locul de muncă, inclusiv în baruri și restaurante.

Și Italia introducea, în ianuarie 2003, o lege care interzicea fumatul în interior, însă efectul s-a produs abia în ianuarie 2005.

Conform unui raport european, în 1 iulie 2005, existau cinci țări – Irlanda, Italia, Norvegia, Malta și Suedia aveau deja legi împotriva fumatului în baruri și restaurante, iar mai multe țări își arătau interesul în această direcție. 

Până în 2007, și Norvegia, Noua Zeelandă, Uruguay, Scoția, Bhutan, Lituania și Insulele Virgine Britanice au introdus legi pentru interzicerea fumatului în locuri publice, iar în 2007, Uniunea Europeană începea să ia în considerare o legislație împotriva fumatului pentru toate cele 27 de țări membre. În acel moment, Franța era țara care introdusese cel mai recent o interdicție la locul de muncă în ianuarie 2007, care se aplica inclusiv restaurantelor și barurilor din 2008. 

Alte țări și teritorii care se pregăteau, în 2007, să adopte interdicții erau Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord, Kazahstan, Finlanda și Hong Kong. Cea mai mare parte a Canadei și Australiei era acoperită de politicile de interzicere a fumatului.

Evoluția interdicțiilor în Uniunea Europeană

UE a adoptat, în 2007, ghiduri privind protecția împotriva fumatului de tutun, iar în 2009 a fost formulată o Recomandare a Consiliului privind „mediile fără fum de tutun”.

Comisia Europeană transmitea că 17 țări UE aveau, în 2013, o legislație concretă împotriva fumatului. Dintre acestea, Irlanda, Grecia, Bulgaria, Malta, Spania și Ungaria aveau cele mai stricte prevederi, cu interzicerea completă în locuri publice închise, în transportul public și la locurile de muncă, cu excepții limitate permise.

Un document al Comisiei, datat martie 2013, care avea în vedere modul în care a fost implementată recomandarea din 2009, arată evoluția acțiunilor luate de statele membre pentru restricționarea fumatului de țigări convenționale.

Și aici se precizează că Irlanda a fost prima țară europeană care a făcut acest lucru într-un mod comprehensiv în 2004, fiind urmată de mai multe țări. Cu toate acestea, multe state membre nu au adoptat legislație națională decât după adoptarea ghidurilor din 2007 și după Recomandarea Consiliului din 2009.

În România s-au luat unele măsuri începând din 2008, conform documentului Comisiei Europene:

Conform documentului citat, în 2013, interzicerea totală a fumatului în interior în România se aplica doar în unitățile medicale și în transportul public. Existau și cazuri în care fumatul era interzis în interior, dar se ofereau camere închise separate pentru fumat: la locurile de muncă, în spații publice închise, unitățile de învățământ, închisori sau centre rezidențiale. 

De asemenea, pentru restaurante, baruri și hoteluri se aplicau restricții parțiale, adică existau zone pentru fumat sau excepții pentru anumite categorii de locuri.

Țări precum Bulgaria, Cipru, Grecia, Ungaria, Irlanda, Malta, Spania, Regatul Unit, Turcia, Macedonia aplicau în 2013 o politică mult mai strictă, având interdicție completă în cel puțin 7 dintre categoriile de spații prezentate.

Prezentare generală se bazează pe analiza dispozițiilor legale relevante din fiecare stat membru din ianuarie 2013:

*Sursă: Comisia Europeană

Cronologie – măsurile luate de România împotriva fumatului

Deși în România există legislație din 2002 care reglementează consumul și vânzarea produselor din tutun, legea 349/2002, interzicerea completă a fumatului în spațiile publice închise a fost introdusă abia în 2016. Actul normativ a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului:

2002

Articolul 1 prevede că această lege stabilește unele măsuri privind prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun, prin restrângerea fumatului în spațiile publice închise, prin inscriptionarea pachetelor cu produse din tutun, prin desfăşurarea de campanii de informare şi educare a populaţiei, având ca scop protejarea sănătăţii persoanelor fumatoare şi nefumatoare de efectele dăunătoare ale fumatului.

Este interzis fumatul în spațiile publice închise, însă există excepții și se poate fuma în spații special amenajate. 

Spațiile publice erau descrise ca: „toate spaţiile din instituţiile publice centrale şi locale, instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale, de învăţământ (…) toate mijloacele de transport în comun (…) spaţiile închise de la locul de muncă sau alte spaţii prevăzute de lege, cu excepţia spaţiilor delimitate şi special amenajate pentru fumat din incinta acestora.”

Fac excepție de la interdicție însă barurile, restaurantele, discotecile și alte spații publice cu destinație similară.

2003 

Se introduce o nouă prevedere prin care se stabilește că „Se interzice complet fumatul în unitățile sanitare, de stat și private”, fără excepții și fără spații special amenajate. În cazul altor spații publice închise în continuare fumatul este permis în locuri special amenajate, la fel și în interiorul barurilor/restaurantelor.

2004 și 2007

Apar modificări în ceea ce privește comercializarea țigărilor, dar nu consumul. 

2008

Se fac modificări prin Ordonanța nr. 5 din 30 ianuarie 2008 care stabilește mai multe condiții și mai stricte, care trebuie îndeplinite pentru permiterea fumatului doar în camere special amenajate. Se introduc și măsuri mai stricte pentru baruri, restaurante sau alte spații similare care au suprafețe mai mari de 100 mp, inclusiv în ceea ce privește dotarea lor cu sisteme de ventilaţie funcţionale și extinctoare. 

De asemenea, apare un nou alineat care stipulează că: „Interzicerea totală a fumatului în toate spaţiile publice închise se va decide de către Guvernul României, în deplin acord cu politicile şi strategiile Uniunii Europene în domeniu.” Acesta este eliminat însă în octombrie 2008.

2016

Următoarele modificări (și cele mai importante) au fost făcute abia în 2016, când textul Articolului 1 se schimbă, iar legea nu mai prevede restrângere fumatului, ci „interzicerea completă a fumatului în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de muncă şi în locurile de joacă pentru copii”.

Din acest moment, în lege se precizează concret că „se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii.”

De la prezentele prevederi fac excepţie celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă, iar fumatul în camere special amenajate mai este posibil doar în în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale. 

Totodată, se interzice complet fumatul în unități sanitare, de învățământ, și unități destinate protecției și asistenței copilului de stat sau private, fără excepții.  Interdicția se aplică inclusiv în restaurante, barurile și alte spații similare. 

Înainte, spațiile publice închise erau descrise în lege ca spații din instituțiile publice centrale și locale, toate mijloacele de transport în comun și spaţiile închise de la locul de muncă.

Definiția spațiului public a fost modificată, iar acum prin spaţiu public închis se înţelege „orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent”.

Concluzie

Declarația deputatului PSD este falsă. România nu se numără printre primele țări care au introdus interdicția fumatului de tutun. Măsurile aplicate în alte țări încă din 2004 au fost introduse în România abia în 2016.

*Foto: Facebook / Alfred Simonis