Ce verificăm?

Ce presupune legea pentru restaurarea naturii, adoptată la nivel european.

Verificare

Consiliul European a adoptat, în 17 iunie 2024, o lege care vizează restaurarea naturii și care este un element cheie al Pactului Verde (Green Deal) al Uniunii Europene. 

Prin această lege se stabilesc obiective obligatorii pentru refacerea ecosistemelor degradate, în mod special a celor cu un potențial mare de a capta carbonul și de a-l stoca, potrivit Comisiei Europene. Obiectivele mai vizează reducerea impactului dezastrelor naturale. 

Potrivit Comisiei, actul conține, printre altele, obiective privind ecosistemele agricole: creșterea numărului de fluturi de pajiște și de păsări de teren agricol, a stocului de carbon organic în solurile minerale arabile și a procentului de teren agricol cu caracteristici peisagistice de mare diversitate; restaurarea turbăriilor (pământ mlăștinos) drenate, utilizate în agricultură.

În regulamentul european se menționează exemple de măsuri de restaurare, cum ar fi mărirea suprafeței agricole supusă abordărilor de gestionare agro-ecologică, precum agricultura organică sau agro-silvicultura, policultura și rotația culturilor, gestionarea integrată a dăunătorilor și a nutrienților.

Cu alte cuvinte, CE nu urmărește reducerea suprafeței agricole, ci mărirea suprafeței agricole sustenabile, curate și care permite diversitatea faunei (adică nu a agriculturii care folosește multe chimicale în producție și îndepărtează, astfel, fauna naturală).

Restaurarea ecosistemelor din agricultură

Mai specific, în textul legii, articolul 11 prevede restaurarea ecosistemelor agriculturale. Aici se reglementează următoarele:

– Statele membre trebuie să implementeze măsuri de restaurare necesare pentru a spori biodiversitatea în ecosistemele agricole, în timp ce țin cont și de schimbările climatice, nevoile sociale și economice ale zonelor rurale și necesitatea de a asigura o producție agricolă durabilă în Uniunea Europeană

– Statele membre vor implementa măsuri care vor avea ca scop restaurarea solurilor organice utilizate în agricultură, constituite din turbării drenate. Aceste măsuri vor fi implementate pe cel puțin: 

(a) 30% din astfel de zone până în 2030, dintre care cel puțin un sfert vor fi rehidratate;
(b) 40% din astfel de zone până în 2040, dintre care cel puțin o treime vor fi rehidratate
(c) 50% din astfel de zone până în 2050, dintre care cel puțin o treime vor fi rehidratate.

– Se pot implementa măsuri de restaurare pentru rehidratarea solurilor organice care constituie turbării drenate utilizate în alte scopuri decât cele agricole. Măsurile de restaurare care constau în rehidratarea turbăriilor, inclusiv nivelurile de apă care trebuie atinse, vor contribui la reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră și la creșterea biodiversității, ținând cont de circumstanțele naționale și locale. 

– Obligația statelor membre de a atinge țintele de rehidratare stabilite la punctele (a), (b) și (c) nu implică o obligație pentru fermieri și proprietarii de terenuri private de a rehidrata terenurile lor (măsura rămâne voluntară).

– Țările din UE vor stimula rehidratarea pentru a creea o opțiune atractivă pentru fermieri și proprietarii de terenuri private și vor încuraja accesul la instruire și consiliere pentru fermieri cu privire la beneficiile rehidratării turbăriilor și la opțiunile de gestionare ulterioară a terenurilor.

De unde a pornit dezinformarea?

În cadrul articolului de lege nu se menționează reducerea suprafaței de teren agricol. Ideea conform căreia prin acest proiect de lege s-ar „abandona” terenurile agricole a pornit de la propunerea legislativă inițială a Comisiei Europene din iunie 2022, care includea mai multe prevederi care ar putea afecta sectorul agricol al UE.

Această propunere sugera dedicarea a 10% din terenul agricol către „caracteristici benefice pentru biodiversitate”, cum ar fi creșterea gardurilor vii, săparea șanțurilor, construirea de ziduri de piatră și iazuri mici.

*Sursă: Propunere inițială a Comisiei Europene, din 22 iunie 2022

Cu toate acestea, scopul nu este renunțarea la terenuri cu destinație agricolă, iar obiectivul de 10% nu mai este inclus în actualul text de lege, nefiind obligatoriu pentru fermieri sau statele membre. 

De asemenea, Commonland, o organizație non-profit dedicată restaurării peisajelor degradate și regenerării pământului, a explicat că legea nu obligă statele membre să scoată terenurile din producție. 

Organizația a susținut că terenurile agricole și zonele naturale din jur pot fi „vindecate” în timp ce acestea rămân productive, crescând randamentul, diversificând culturile pentru ecosisteme și afaceri mai rezistente și făcând agricultura mai durabilă pe termen lung.

Commonland arată că legea pentru restaurarea naturii își propune să ajute ecosistemele deteriorate să se redreseze, asigurându-se că pot continua să producă alimente sănătoase și hrănitoare: „Amânarea acestei legi nu va aduce niciun folos fermierilor – și riscăm să pierdem timp prețios pentru a restabili ecosistemele de care depind pentru producția lor. Eroziunea solului îi costă pe fermieri 1,25 miliarde de euro anual în productivitate pierdută, potrivit datelor Uniunii Europene. În schimb, se estimează că fiecare dolar investit în restaurarea terenurilor și gestionarea durabilă a terenurilor poate aduce până la 30 USD în beneficii economice, inclusiv recolte crescute, disponibilitate îmbunătățită a apei și degradare redusă a terenurilor. Este un câștig atât pentru fermieri, cât și pentru natură!”.

Concluzie

Declarația europarlamentarului Cristian Terheș este falsă. Legea pentru restaurarea naturii nu va duce la distrugerea agriculturii europeane. Din contră, actul are ca obiectiv restaurarea terenurilor degradate, lucru care va aduce beneficii și producției agricole. 

*Foto: Cristian Terheș / Facebook