Ce verificăm?

Cine a decis liberalizarea pieței energetice din România și cum a fost reglementat procesul.

Verificare

Politica Uniunii Europene în privința energiei, reglementată prin Tratatul privind funcționarea UE, se referă la o piață interconectată, care funcționează pe principii comune (art.194). Cu alte cuvinte, toate statele membre trebuie să se conformeze acelorași principii de funcționare a pieței energetice. La începutul anilor 1990, majoritatea piețelor de energie și gaze naturale erau încă monopoluri, însă UE a decis liberalizarea acestui sector. Primele directive au fost adoptate în 1996 (electricitate) și 1998 (gaze).

România a început tratativele de aderare la Uniunea Europeană în 1993, iar Acordul de asociere încheiat de Guvernul Văcăroiu prevedea și cooperarea „pentru dezvoltarea integrării treptate a pieţelor energiei în Europa” (art. 79). Cererea oficială de aderare a fost trimisă în 1995. 

Au urmat zece ani de negocieri între cele două părți, inclusiv în domeniul energiei. România s-a angajat, prin reglementări interne, să liberalizeze piața de energie, ca o condiție a aderării la Uniunea Europeană. Hotărârea privind aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare energetică a României pe termen mediu – 2001-2004, semnată de prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase, a apărut în anul 2001. Capitolul 14 al negocierilor, închis în anul 2004, tot în mandatul de prim-ministru al lui Adrian Năstase, prevedea în mod clar liberalizarea pieței energetice din România. Tratatul de aderare a fost semnat în 2005.

În mandatul lui Emil Boc, România și Uniunea Europeană au ajuns la un acord final privind piața de energie și au semnat memorandumuri de înțelegere (în 2011 și suplimentar în 2012). Calendarul liberalizării prețurilor a fost aprobat, prin lege, în anul 2012, sub semnătura președinților de atunci ai celor două camere ale Parlamentului – Roberta Anastase și Vasile Blaga.
Întocmirea foii de parcurs și a calendarului detaliat a căzut în sarcina Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Așadar, înțelegerile internaționale, transpuse în lege aprobată de Parlamentul României, prevedeau liberalizarea totală a prețurilor la energie, pentru toate tipurile de consumatori, până la finalul anului 2018.

În 2015, însă, în timpul mandatului interimar al lui Gabriel Oprea, Guvernul a emis o hotărâre prin care s-a prelungit perioada de liberalizare totală a prețurilor de pe piața energiei, pentru consumatorii casnici, până în 30 iunie 2021.

În 2018, în mandatul de prim-ministru al Vioricăi Dăncilă, Guvernul emite o nouă reglementare, sub forma unei ordonanțe de urgență, prin care menține prețurile reglementate doar pentru consumatorii casnici până în 28 februarie 2022.

Drept concluzie, liberalizarea pieței de energie din România urmează liniile de politică energetică din Uniunea Europeană și a fost o condiție de aderare la UE, negociată timp de zece ani înainte de aderarea propriu-zisă, începând din mandatul lui Adrian Năstase. Calendarul agreat inițial a fost extins pentru mai mult de trei ani, prin decizii ale guvernelor Oprea și Dăncilă. Etapa finală a liberalizării putea fi prelungită, însă, până cel mult în 28 februarie 2022.

Concluzie

Afirmația lui George Simion este falsă. Liberalizarea pieței de energie a fost o decizie negociată în urmă cu mai bine de 20 de ani, cu Uniunea Europeană. Etapa finală ar fi trebuit să se încheie în 2018, însă a fost prelungită, prin reglementări guvernamentale. Niciuna dintre acestea nu a fost semnată de vreun ministru USR.