Ce verificăm?

Ce prevede legislația europeană cu privire la căsătorii între persoane de același sex, dacă românii consideră că fac parte din familii tradiționale și care este contextul în care au apărut termenii „părinte 1” și „părinte 2”. De asemenea, analizăm și ce prevede textul declarației la care deputata face referire.

Verificare

Conform programului politic al partidului AUR, acesta consideră familia tradițională cea formată prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie.

Uniunea Europeană lasă la latitudinea statelor membre definirea familiei din punct de vedere legal.

Totuși, în contextul Directivei pentru libera circulație în cadrul UE, membrii unei familii sunt recunoscuți ca fiind:

(a) soțul/soția;

(b) partenerul cu care cetățeanul Uniunii a încheiat un parteneriat înregistrat, pe baza legislației unui stat membru al UE, dacă legislația statului membru gazdă tratează parteneriatele înregistrate ca fiind echivalente cu căsătoria și în conformitate cu condițiile prevăzute; conform legislației relevante a statului membru gazdă;

(c) descendenții direcți care au vârsta sub 21 de ani sau sunt persoane în întreținere și cei ai soțului sau partenerului, astfel cum sunt definiți la litera (b);

(d) rudele directe aflate în întreținere în linie ascendentă și cele ale soțului sau partenerului, astfel cum sunt definite la litera (b).

Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană recunoaște în nucleul familial nu numai soții, ci și partenerii civili (în cazurile în care parteneriatul este încheiat legal în țara de origine), fără diferențiere de sex. Alături de aceștia, sunt recunoscuți copiii cu vârsta de sub 21 de ani și orice rude mai în vârstă, aflate în întreținere, ale oricăruia dintre cei doi parteneri.

Carta Europeană a Drepturilor Omului recomandă recunoașterea uniunii între partenerii de același sex, fie prin parteneriat civil, fie prin căsătorie, dar nu poate obliga statele membre în acest sens.

În Uniunea Europeană există doar șase țări care NU reglementează niciun fel de parteneriat civil între persoanele de același sex: România, Bulgaria, Slovacia, Polonia, Letonia și Lituania.

În prezent, uniunea între persoane de același sex sunt legale în 32 de țări, potrivit tracker-ului realizat de Human Rights Campaign (HRC), cel mai mare ONG pentru promovarea drepturilor LGBTQ+.

În România, Codul civil prevede clar căsătoria între bărbat și femeie:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor.

(…)

(4) În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie.

Este însă celebru cazul Coman vs. România, care a ajuns la Curtea Europeană de Justiție. În 2010, Adrian Coman s-a căsătorit cu partenerul lui, Robert Claibourn Hamilton, în Belgia. Cei doi au vrut să se relocheze în România, însă statul nu l-a recunoscut pe Hamilton drept soțul lui Adrian Coman. Cei doi au intentat proces statului român în 2018, iar instanța a decis că România nu poate refuza recunoașterea unei căsătorii încheiate în alt stat.

În 2021, Parlamentul European a propus sancționarea României, alături de Polonia și Ungaria, pentru nerespectarea valorilor europene în materie de egalitate de șanse.

Literatura științifică de specialitate diferențiază tipurile de familii nu numai după gen, ci mai ales după tipul de construcție. Astfel, familia tradițională este un tip de organizare pe model arhaic, în care rolurile sunt bine definite – tatăl este responsabil pentru bunăstarea economică și ia cele mai importante decizii care privesc familia, în timp ce mama se ocupă de creșterea și educația copiilor. 

Potrivit unui studiu interdisciplinar publicat în revista The Royal Society (înființată în 1660), familia tradițională este cel mai adesea văzută ca „o familie nucleară, în care perechea soț-soție este independentă economic și responsabilă de creșterea copiilor cu puțin ajutor (n.r. din exterior), cu o extremă diviziune sexuală a muncii, în care bărbații sunt responsabili numai pentru „câștigarea pâinii” și femeile, pentru a avea grijă de casă”. 

Profesorul universitar Georgeta Ghebrea, de la Universitatea din București, a scris un articol pentru a clarifica diferențele dintre cele două noțiuni: familie tradițională și familia modernă. Din articol reiese că familia modernă se diferențiază de cea tradițională prin:

•       Un număr mai redus de copii
•       Accentul pus pe autonomia individuală (față de autoritatea parentală specifică familiei tradiționale)
•       Creșterea ratei de ocupare a femeilor (ele muncesc în afara căminului)
•       Distribuție mai echilibrată a rolurilor în gospodărie
•       Copiii nu mai participă la activitatea economică
•       Educația copiilor are mai degrabă loc în instituții specializate decât în familie
•       Conflictualitate între soţi şi între generaţii 

Această trecere, de la familia tradițională la cea modernă, ar fi justificată de „nașterea întreprinderii capitaliste”. 

Dacă ne referim la familia tradițională românească din perioada interbelică (când societatea era masiv ruralizată), datele arată că mai mult de 10% din totalul copiilor născuți în 1934 au fost considerați nelegitimi, adică născuți în afara căsătoriilor oficiale. În plus, „căsătoria era văzută ca o celulă de temniță și relațiile ȋn afara familiei erau foarte plăcute, dorite și căutate permanent şi obsesiv”. 

Un studiu publicat în luna octombrie 2022 arată că, în prezent, 38% dintre români consideră că fac parte dintr-o familie modernă. Studiul, cu un eșantion de peste 500 de persoane, este realizat, totuși, în mediul urban, deci nu reflectă opiniile rezidenților de la sat. Peste 63% dintre respondenți au declarat că și-ar dori să facă parte dintr-o familie modernă, caracterizată prin aceea că „rolurile într-o familie modernă sunt împărţite în mod egal şi nu ţin cont de gen”. Majoritatea persoanelor care au participat la studiu au răspuns pozitiv față de caracteristicile familiilor moderne:

Discuția legată de termenii „părinte 1” și „părinte 2” ar fi apărut în 2010, când, în SUA, s-a decis ca în anumite documente oficiale să se folosească termenul de „părinte” în loc de „mamă” și „tată”. Această nouă terminologie nu este cea standard, fiind folosită numai în documentele de solicitare de pașaport și în documentele consulare ce țin de evidența copiilor născuți în afara SUA, dar ai căror părinți sunt cetățeni americani.

Și Adunarea Națională a Franței votase, acum câțiva ani, o propunere de lege prin care termenii „mamă” și „tată” să fie înlocuiți de termenii „părinte 1” și „părinte 2”, într-un formular pe care părinții îl completează când își înscriu copiii la școală. Însă, Parlamentul a respins această variantă a propunerii, iar pentru varianta finală s-au ales termenii „mamă”, „tată” și „alt reprezentant legal”.

Am considerat necesar să facem toate precizările de mai sus, ca să înțelegem mai bine contextul în care deputata AUR face afirmațiile legate de egalitatea de gen. Totuși, Gianina Șerban ia drept pretext pentru declarația sa politică adoptarea unei declarații, de către Parlamentul României, privind egalitatea de șanse. Deputata se plânge că nu a fost consultată Comisia pentru egalitate de șanse a Parlamentului României, al cărei vicepreședinte este.

Parlamentul a adoptat Declarația privind consolidarea egalității de șanse în România în 12 decembrie 2022. În textul declarației nu apare nicio referire la egalitate de gen, ci la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Cu precădere, declarația recunoaște dreptul femeilor la șanse egale în ceea ce privește participarea la politicile publice din România și sprijinirea femeilor în eliminarea fenomenelor ca violența domestică. Declarația nu este un act legislativ, ci un angamanet al Parlamentului României, care astfel, printre altele:

„ – salută modificări și inițiative orientate pe stabilirea unei cote de reprezentare pe listele de candidați pentru alegerile locale, parlamentare și europarlamentare;

– consideră oportună intensificarea demersurilor pentru a asigura o paritate reală pentru poziții eligibile și pentru a crește reprezentarea femeilor la nivel local, național și european;

– îndeamnă toți actorii politici și instituționali să contribuie la participarea semnificativă a femeilor în toate domeniile de activitate și la toate nivelurile de decizie, să susțină eliminarea inegalității, a discriminării de șanse și combaterea prejudecăților și să depună eforturi pentru a lucra împreună”

Concluzie

Afirmațiile deputatei AUR sunt false, în sensul în care deputata încearcă să atragă capital politic în urma unei dezbateri pe teme de egalitate de gen, deși declarația la care face referire nu are trimiteri către acest subiect. Declarația adoptată de Parlamentul României este o asumare a potențării rolului femeii în societatea românească, fără nicio legătură cu drepturile LGBTQ+.