Ce verificăm?

Dacă este o practică standard în statele democratice ca membrii guvernului să fie și parlamentari.

Verificare

Constituţia României (art. 1, alin.4) prevede separarea puterilor ca principiu de organizare a statului:

„Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”

Posibilitatea ca un parlamentar să fie în acelaşi timp ministru este prevăzută tot în Constituţia României (art 71, alin. 2):

„Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.”

Iar Legea 161/2003, care reglementează regimul incompatibilităţilor, stipulează  că parlamentarii nu pot avea alte funcții publice, cu excepția celei de membru al guvernului. (art. 81)

În 2011, Curtea Constituţională a emis o decizie referitoare la un proiect de lege pentru modificarea Constituţiei, în care nota, referitor la regimul incompatibilităţilor, că:

„Pentru a da expresie principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi a asigura deplina efectivitate a textului constituţional în sensul asigurării independenţei membrilor Parlamentului şi a protejării legislativului împotriva influenţelor executivului, alin. (2) al art. 72 ar trebui modificat, în sensul eliminării excepţiei pe care o instituie în prezent şi care permite cumulul calităţii de parlamentar şi de membru al Guvernului.”

Alte state

Constituţia franceză (art. 23) interzice în mod expres ca membrii guvernului să fie parlamentari:

„Les fonctions de membre du Gouvernement sont incompatibles avec l’exercice de tout mandat parlementaire, de toute fonction de représentation professionnelle à caractère national et de tout emploi public ou de toute activité professionnelle.”

În Portugalia, funcţiile de parlamentar şi membru al guvernului sunt incompatibile.

În Olanda, monarhie constituţională, membrii Senatului şi ai Camerei Reprezentanţilor nu pot fi miniştri, incompatibilitate existentă şi în cazul parlamentarilor norvegieni. Nici parlamentarii suedezi nu pot fi simultan şi miniştri, dar îşi pot relua locul în parlament după ce nu mai ocupă poziţia de ministru. O prevedere similară găsim şi în constituţia Belgiei:

Article 50

„Any member of either House appointed by the King as minister and who accepts this appointment ceases to sit in Parliament and takes up his mandate again when the King has terminated his office as minister. The law determines the rules for his replacement in the House concerned.”

În Marea Britanie, membrii cabinetului sunt aleşi dintre membrii celor două camere, iar în majoritatea sistemelor prezidenţiale, membrii executivului nu îşi exercită simultan mandatul legislativ. De exemplu, în SUA, membrii Congresului nu pot fi numiţi în funcţii executive:

„No Senator or Representative shall, during the Time for which he was elected, be appointed to any civil Office under the Authority of the United States, which shall have been created, or the Emoluments whereof shall have been encreased during such time; and no Person holding any Office under the United States, shall be a Member of either House during his Continuance in Office.”

Nici din datele IPU, organizaţie interparlamentară cu 179 de membri, nu reiese că în majoritatea democraţiilor consolidate membrii guvernului sunt şi parlamentari.

Concluzie

Afirmația lui Klaus Iohannis este parțial adevărată. Deşi întâlnită în multe state democratice, varianta în care membrii guvernului sunt şi parlamentari nu poate fi considerată uzuală. În majoritatea statelor cu sisteme prezidenţiale nu este permis ca membrii guvernului să ocupe un loc în parlament, iar în multe democraţii consolidate, ca Suedia, Norvegia, Belgia sau Olanda, parlamentarii nu pot face parte din guvern.