Ce verificăm?

Dacă România este prima la sărăcie și ultima la ocrotirea persoanelor vulnerabile în Uniunea Europeană.

Verificare

Cum este definită sărăcia

Există mai multe modalităţi de definire şi măsurare a sărăciei, în funcţie de modul de colectare şi analiză a datelor statistice. 

Putem vorbi de sărăcie absolută şi sărăcie relativă, având în vedere pragul de sărăcie stabilit. În primul caz, o persoană este considerată săracă dacă veniturile sale sunt sub suma pe care statul o consideră necesară pentru subzistenţă. 

În cazul sărăciei relative, este vorba de un prag dinamic, calculat în funcţie de media veniturilor din statul respectiv. Veniturile sub acest prag nu permit un nivel de trai considerat acceptabil. 

În Uniunea Europeană, sărăcia este înţeleasă ca sărăcie relativă. Indicatorul AROPE, care înglobează persoanele aflate sub limita sărăciei relative, persoanele care suferă de lipsuri materiale severe (au dificultăţi legate de plata chiriei/ratei sau de utilităţi, nu îşi permit achiziţionarea de bunuri de folosinţă îndelungată precum maşina de spălat rufe sau televizor) şi persoanele cu o intensitate redusă a muncii (este unul dintre indicatorii principali ai strategiei 2020 Europa).

Verificăm datele disponibile pentru anul 2018

În cazul României, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau de excluziune socială (indicatorul AROPE) este de  6.360.000, adică 32.5%. Procentual, ţara noastră este depăşită de Serbia şi Bulgaria, iar în cifre absolute de Italia (16.441.000), Germania (15.253.000) sau Franţa (11.045.000).

În ceea ce priveşte persoanele care suferă de lipsuri materiale, acestea reprezintă 16.8%, mai puţin decât Bulgaria (20.9%).

Persoanele vulnerabile şi protecţia acestora

În legislaţia din România, grupul vulnerabil este definit în legea asistenţei sociale ca “persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială”. 

Statul român alocă bani pentru următoarele funcţii de protecţie socială:

1. boală/îngrijirea sănătăţii
2. invaliditate;
3. limită de vârstă;
4. urmaş;
5. familie/copii;
6. şomaj;
7. locuinţă;
8. excluziune socială (prestaţii neclasificate anterior)

Pentru toate aceste tipuri de susţinere, România a cheltuit în 2017 1,235.90 de euro pe locuitor, mai mult decât Bulgaria şi Serbia.. Ca procent din PIB, cheltuielile cu protecţia socială au reprezentat 14.4%, în scădere faţă de anul anterior, plasându-ne pe ultimul loc din Uniunea Europeană.

Concluzie

Afirmația lui Klaus Iohannis este parțial adevărată. Datele arată că nu suntem primii la sărăcie în Uniunea Europeană, dar alocăm cei mai puțini bani pentru protecția persoanelor vulnerabile.