Ce verificăm?

Dacă testarea în masă este recomandată de specialiști și dacă a fost aplicată în alte state ale lumii.

Verificare

Testarea în masă face obiectul a numeroase studii și articole de specialitate.

Metoda recomandată în publicațiile medicale se referă la „pooling” și anume crearea de „bazine”de probă și nu efectuarea de teste individuale pentru fiecare probă prelevată.

Practic, se combină în același recipient mai multe probe, iar dacă rezultatul este negativ, fiecare pacient va fi considerat negativ. În cazul în care rezultatul este pozitiv, se reia testarea individuală.

Această metodă, spun specialiștii de la Universitatea din Marsilia, reduce numărul de teste necesare cu 37%.

În Israel, cercetătorii au demonstrat că „bazine” de până la 32 de probe pot fi evaluate eficient, în determinarea prezenței virusului Sars-Cov-2. Autorii studiului subliniază că metoda este: „utilă mai ales pentru sondarea comunitară de rutină și pentru monitorizarea grupurilor coezive. Răspunsul epidemic local și global depinde în mod critic de determinarea frecvenței de circulație a virusului în populație”.

În Marea Britanie, profesorul Jose Vazquez-Boland, șeful catedrei de Boli Infecțioase de la Universitatea din Edinburgh, afirmă că: „testarea în masă, sistematic, la nivel de populație, pentru determinarea purtătorilor asimptomatici, este singura modalitate de a eradica boala și de a evita efectul negativ al măsurilor de lockdown generalizat”. 

Organizația Mondială a Sănătății a publicat studiul unor cercetători de la Universitatea din Heidelberg, Germania, care arată eficiența testării în masă într-un orășel din Italia, Vo, care are aproximativ 3.000 de locuitori. După izolarea a aproximativ 3% din populație, care a fost testată pozitiv, transmisia a încetat și doar șase persoane au fost încă infectate după 14 zile. Însă, autorii subliniază că: „la populații mai mari, o astfel de supraveghere cuprinzătoare poate fi impracticabilă sau prea costisitoare, iar volumul de lucru al testelor poate depăși rapid capacitatea și resursele”.

Limitele testării în masă sunt subliniate și de cercetătorii de la Universitatea din Berlin, care au calculat că, pentru a examina o zecime din populația fiecărei țări, la o rată de infectare de 1%, strategiile de testare permit finalizarea unei astfel de campanii în 29 de zile în SUA, 71 în Marea Britanie, 25 în Singapore, 17 în Italia și 10 în Germania (de aproximativ opt ori mai rapid comparativ cu testarea individuală). La o rată de infectare mai mare, testarea în masă devine costisitoare și ineficientă.

Deși există numeroase argumente științifice în favoarea testării în masă, în realitate, foarte puține state au reușit să o aplice. Impedimentele sunt atât de natură financiară, cât și logistică.

Specialiști în sănătate publică din Marea Britanie au publicat un articol în British Journal of Medicine, în care arată că „Este nevoie de un scop și de o politică clare, bazate pe cele mai bune dovezi disponibile, definiții uniforme ale cazurilor și standarde de testare coerente la nivel național. Este nevoie de claritate despre cine este eligibil pentru testare și cine este responsabil pentru comunicarea, interpretarea și acționarea asupra rezultatelor testelor. (…) În caz contrar, sistemul va fi haotic, risipitor, ineficient și dăunător”.

Portalul ourworldindata.org oferă o hartă a modului în care se face testarea în lume, în acest moment:

Un document al Uniunii Europene arată că, în august (data publicării), șase țări europene au abordat strategii de testare în masă: Danemarca, Franța, Germania, Lituania, Luxemburg și Marea Britanie.

Reiese că „testarea în masă, atunci când este asociată cu izolarea cazurilor, distanțarea fizică și alte măsuri de sănătate publică, poate fi suficientă pentru a limita semnificativ transmiterea în curs. În mod ideal, resursele existente pentru a realiza urmărirea contactelor ar trebui să poată maximiza impactul testării la nivelul întregii populații, mai degrabă decât să izoleze doar cazurile identificate confirmate de laborator”.

Cu toate acestea, în octombrie, Franța (care a introdus testarea gratuită pentru oricine, simptomatic sau nu) a recunoscut că a scăpat epidemia de sub control. Este prima țară europeană care a impus carantină generală, în al doilea val epidemic.

Slovacia a început și ea testarea în masă de luna trecută.

Concluzie

Afirmația lui Klaus Iohannis este parțial adevărată. Deși există numeroase studii științifice care să ateste importanța testării în masă a populației, metoda nu a fost implementată eficient nicăieri în lume.