După ce referendumul pentru modificarea articolului 48 din Constituţia României nu a îndeplinit pragul de 30% prezenţă la vot necesar pentru validare, Liviu Dragnea a încercat să explice de ce s-a ajuns în această situaţie:
Toţi ştim că sunt milioane de români în afara ţării şi care au drept de vot, dar acest cvorum, ideea de cvorum – că este 30%, 50% – se dovedeşte încă o dată că diminuează sau inhibă prezenţa la vot dintr-un motiv foarte simplu: cei care sunt împotriva întrebării, indiferent care ar fi aceea, au la îndemână un mijloc care este pedepsit de lege, dar nimeni nu îl aplică, şi anume boicotul referendumului respectiv.
Care este situaţia legală a boicotului unui scrutin.
Pornim de la Constituţie, care prevede, la articolul 36, dreptul de vot:
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
Votul este descris şi în articolele care indică modul în care sunt aleşi parlamentarii şi preşedintele:
ARTICOLUL 62
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.
ARTICOLUL 81
(1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Reţinem că este vorba de un drept, nu despre o obligaţie, aşa cum era în trecut:
În Constituţia României din 1923, aflăm că
Art. 64 – Adunarea deputaților se compune din deputați aleși de cetățenii Români majori, prin vot universal, egal, direct, obligator şi secret pe baza reprezentații minorității.
Art. 67. – Senatul se compune din senatori aleși şi din senatori de drept.
Art. 68. – Toți cetățenii Romani dela vârsta de 40 ani împliniți aleg, pe circumscripții electorale cari nu pot fi mai mari decât județul, prin vot obligator, egal, direct şi secret, un număr de senatori.
Art. 108. – Instituțiunile județene şi comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativă. Membrii consiliilor judeţene şi consiliilor comunale sunt aleşi de către cetăţenii români prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu şi cu reprezentarea minorităţii, după formele prevazute de lege. La aceştia se vor putea adăuga prin lege şi membri de drept şi membri cooptaţi. Între membrii cooptaţi pot fi şi femei majore.
Asemănător arată articolele dedicate alegerilor din Constituţia din 1938:
Art. 61. – Adunarea Deputaților se compune din Deputați aleşi de cetățenii români, care au vârsta de 30 ani împliniți și practică efectiv o îndeletnicire intrând în vreuna din următoarele trei categorii:1. Agricultura şi munca manuală; 2. Comerţul şi industria; 3. Ocupaţiuni intelectuale.
Alegerea se face cu vot secret, obligator şi exprimat prin scrutin uninominal, pe circumscripţiuni care să asigure reprezentarea felului de îndeletnicire a alegătorilor.
Art. 63. – Senatul se compune din Senatori numiți de Rege, din Senatori de drept și din Senatori aleși cu vot obligator, secret și exprimat prin scrutin uninominal de membrii corpurilor constituite în Stat, în numărul şi condițiunile, pentru alegătorii şi eligibilii, bărbați şi femei, ce se vor stabili prin legea electorală. Proporția Senatorilor numiți în raport cu cei aleşi este de jumătate.
Legat de obligaţia de a vota, apelăm la iniţiative ale parlamentarilor din mandate anterioare, pentru a vedea cum au fost tratate:
În 2014, Ioan Munteanu (PSD) iniţiază, alături de 11 alţi deputaţi ai PSD, un proiect de lege pentru modificare legilor electorale, care este constituită în jurul ideii introducerii votului obligatoriu; redăm expunerea de motive.
Consiliul Legislativ, în avizul emis pentru propunerea în cauză, indică următoarele:
În paralel, apelăm şi la CCR, care, prin decizia 3/2012, arată că neparticiparea la un scrutin (mai ales referendum) poate fi asimilată exprimării unei voinţe politice:
Exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii îşi văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică.
Astfel cum s-a arătat mai sus, singura condiţionare este aceea ca exercitarea sau neexercitarea dreptului la vot să nu fie impusă, ci să ţină de resortul intern al fiecărei persoane. […] Partidele politice pot îndemna sau din contră să nu îndemne cetăţenii să voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Ceea ce însă partidele politice nu pot întreprinde este obligarea cetăţenilor la a vota sau, din contră, la a nu vota, întrucât numai în acest caz dreptul la vot este golit de conţinut.
Este adevărat că, potrivit art.2 alin.(1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum, însă textul nu impune obligativitatea votului, lăsând cetăţeanului deplina libertate de a participa sau nu la alegeri sau la referendum şi de a-şi exprima opţiunile în modul în care consideră că este potrivit.
Suplimentar, CCR reiterează şi ideea că exercitarea dreptului la vot nu trebuie să fie impusă.
Afirmaţia lui Liviu Dragnea este falsă. Cum votul nu este obligatoriu, neprezentarea la vot nu poate fi pedepsită de lege. Mai mult, pe lângă iniţiative parlamentare care doreau să introducă votul obligatoriu şi care au fost criticate în acest sens, există o decizie a CCR care vorbeşte despre neprezentare ca o formă de exprimare a opiniei politice.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.