Ce verificăm?

Dacă există o decizie a Curții Constituționale care spun că nu e nevoie de cvorum la audierile miniștrilor din comisii.

Verificare

Decizia nr. 209 din 7 martie 2012 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 1 din 9 februarie 2012 pentru acordarea încrederii Guvernului este singura decizie găsită printre cele emise de Curtea Constituțională care se referă la neîndeplinirea cvorumului în cadrul audierii candidaților pentru postul de ministru.

Curtea arată aici, însă, destul de clar, că nu este de competența ei să verifice constituționalitatea unei hotărâri și/sau a modului de aplicare a regulamentelor interne ale parlamentului. 

• „Cu privire la cerinţa de cvorum, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor Art. 67 din Constituţie, aceasta constituie un criteriu de constituţionalitate, condiţionând constituţionalitatea externă a actului numai în ceea ce priveşte adoptarea legilor, hotărârilor şi moţiunilor de către Camera Deputaţilor şi Senat, nu şi în ceea ce priveşte adoptarea actelor în cadrul procedurilor desfăşurate de organele de lucru ale Camerelor.
• Aşa fiind, problemele legate de organizarea şi desfăşurarea şedinţelor comisiilor permanente pentru audierea candidaţilor la funcţia de ministru nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a dispoziţiilor Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.
• Cu privire la aceste aspecte, Curtea Constituţională, printr-o jurisprudenţă constantă (de exemplu, prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009), a statuat că nu este de competenţa sa “analizarea eventualelor încălcări ale Regulamentului şedinţelor comune. Curtea Constituţională nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală. Analiza Curţii este una în drept, fără a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare”.

Articolele din Constituția României invocate de CCR arată:

Art. 64 – Organizarea internă
(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

Art. 67 – Actele juridice şi cvorumul legal

„Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.”

Iar Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului face următoarele precizări privind audierile miniștrilor desemnați în comisiile de specialitate( subcapitolul „Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului”):

Art. 86. -(1) Birourile permanente, în condiţiile art. 15, stabilesc data şedinţei comune, la cel mult 15 zile de la primirea programului şi listei Guvernului, luând totodată măsuri pentru convocarea deputaţilor şi senatorilor.

(2) Fiecare candidat pentru funcţia de ministru, înscris în lista Guvernului, va fi audiat, în şedinţă comună, de către comisiile permanente ale celor două Camere al căror obiect de activitate corespunde sferei de competenţă a viitorului ministru.

(3) În urma audierii, comisiile vor întocmi un aviz comun consultativ, motivat, pe care îl vor prezenta candidatului pentru funcţia de prim-ministru. Respectivele avize vor fi depuse la cele două birouri permanente care dispun difuzarea lor deputaţilor şi senatorilor.

Nimic despre cvorum. Însă, articolul care se referă la modul de lucru al comisiilor permanente din Parlament spune:

Art. 24. – (1) Comisiile permanente sesizate lucrează legal, în şedinţe comune, în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu din numărul parlamentarilor care le compun; hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi.

(2) În situaţia în care comisiile permanente nu se pot reuni în şedinţă comună cu respectarea prevederilor alin. (1) şi nu se poate depune raportul în termenul stabilit, cele două birouri permanente pot aproba înscrierea pe ordinea de zi a şedinţei comune a proiectului de lege sau a propunerii legislative în vederea dezbaterii şi adoptării respectivului act normativ, fără raport.

Având în vedere că art. 86 nu cere explicit comisiilor permanente să aibă cvorum, precum și că la finalul audierilor comisiile trebuie să întocmească doar un aviz comun consultativ și nu să adopte o hotărâre cum este menționat la art. 24, se înțelege că audierile miniștrilor desemnați în comisiile de specialitate ale Parlamentului pot avea loc fără cvorum.

Concluzie

Afirmația premierului desemnat Ludovic Orban este adevărată, cu mențiunea că într-adevăr există o decizie CCR care este relevantă în afirmația sa, însă ea spune că absența sau prezența cvorumului la audierea candidaților pentru funcția de ministru nu afectează în niciun fel constituționalitatea învestirii guvernului. Adică, nu e de competența Curții Constituționale să judece absența sau prezența cvorumului la audierea candidaților pentru funcția de ministru.