Ce verificăm?

Dacă refuzul Președintelui Camerei Deputaților este singular în istoria parlamentarismului românesc de după 1989.

Verificare

Solicitarea de convocare a unei sesiunii extraordinare a Camerei Deputaților pentru perioada 20-24 august, a fost făcută de către PNL, USR și PMP în vederea:

1. constituirii unei Comisii de anchetă parlamentară cu privire la reprimarea protestului paşnic antiguvernamental desfăşurat în Bucureşti pe 10 august;
2. constituirea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea modului în care autorităţile române s-au implicat şi au acţionat pentru prevenirea şi combaterea pestei porcine africane pe teritoriul României;
3. depunerea unei moţiuni simple privind activitatea ministrului Afacerilor Interne în contextul protestului desfăşurat în Bucureşti în data de 10 august.

Conform Regulamentului Camerei Deputaților, Art.84:

(8) Camera Deputaţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor.

(9) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde ordinea de zi, precum şi perioada de desfăşurare a sesiunii. Neaprobarea de către Cameră a ordinii de zi solicitate împiedică ţinerea sesiunii extraordinare.

(10) Convocarea Camerei Deputaţilor se face de către preşedintele acesteia (conf.Art 34, pct.a). Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (8) şi (9).

 

Conform Constituției României, Art. 66:

(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.

(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.

 

Căutând în istoria Camerei Deputaților am găsit, mai recent, refuzul președintelui Valeriu Zgonea din 18 august 2014. La 13 august 2014, grupurile parlamentare PNL și PDL solicitau convocarea unei sesiuni extraordinare privind discutarea unei cereri de reexaminare a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal. Doar că, conform fostului Președinte V. Zgonea, cererea de reexaminare nu se afla pe agenda Camerei ceea ce facea ca solicitarea de convocare a unei ședințe extraordinare să nu aibă temei, și să respingă demersul celor două partide.

Ca reacție la acel refuz, Ludovic Orban declara:

„Ceea ce a făcut Valeriu Zgonea este un act fără precedent, este un atac la adresa democraţiei, este o încălcare a Regulamentului Camerei care nu s-a săvârşit până acum de niciun preşedinte al Camerei Deputaţilor, indiferent cum s-a numit acel preşedinte. Să ignori Regulamentul Camerei şi actul de voinţă a mai mult de o treime dintre deputaţi şi să refuzi convocarea sesiunii parlamentare extraordinare înseamnă a ignora voinţa cetăţenilor care i-au votat pe toţi parlamentarii, înseamnă a ignora funcţia esenţială a Parlamentului, aceea de a legifera.”

Un alt episod interesant s-a desfășurat în iulie 2012 când Președintele Senatului Vasile Blaga (PDL) și Președintele Camerei Deputaților Roberta Anastase (PDL) refuzau să convoace o sesiune extraordinară a Senatului, cerută de majoritatea parlamentară din acea perioadă – USL, UDMR, UNPR,  în care să se hotărască înlocuirea acestora.

Marți 3 iulie 2012, în jurul prânzului, Biroul Permanent al Senatului reușea să convoace o ședință extraordinară și, cu o majoritate de voturi – 7 din 11 membri, să convoace plenul Senatului. Seara, Crin Antonescu era noul președinte al Senatului. În același mod, Roberta Anastase – PDL, era înlocuită de la șefia Camerei Deputaților cu Valeriu Zgonea (PSD).

Un alt caz rămas în istorie este cel al refuzului Președintelui Camerei Deputaților Bogdan Olteanu în 26 iunie 2008, la adresa cererii Președintelui României, Traian Băsescu, de a cere convocarea unei sesiuni extraordinare pentru reexaminarea legii Curții de Conturi și acceptarea de către parlamentari a cererilor DNA în două cazuri de urmărire penală – Adrian Năstase și Miron Mitrea.

Bogdan Olteanu a motivat respingerea pe motiv că Președintele poate cere convocarea doar în situații care privesc competențele sale în relația cu Parlamentul.

În 31 august 2005, Adrian Năstase – Președintele Camerei Deputaților, refuza să convoace o sesiune extraordinară pentru schimbarea regulamentului Camerelor.  Refuzul său, a determinat opoziția – PNL, să depună plângere penală pe numele lui Adrian Năstase pe infracțiunea abuz în serviciu contra intereselor publice.

Într-un articol publicat în 2012 de către fostul judecător constituțional Valentin Puskás, acesta remarca următoarele: „cu toate că alin. (2) din art. 66 al Constituţiei prevede că sesiunea extraordinară se convoacă şi la cererea a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, s-a întâmplat ca Preşedintele [n.r. camerei] să refuze această convocare, interpretând prevederile alin. (3) din acelaşi articol în sensul că nu este obligat de Constituţie să convoace sesiunea extraordinară şi că este la latitudinea Preşedintelui de a convoca sau nu o asemenea sesiune”. Dar acesta consideră și că este un derapaj refuzul de neconstituire de către președintele Camerei a unei sesiuni extraordinare, recomandând ca la o eventuală revizuire a Constituției, introducerea unei obligativități a președintelui Camerei de a convoca sesiune extraordinară la cererea celor prevăzuți la alin (2) din art. 66 din Constituție.

Concluzie

Afirmația lui Ludovic Orban este falsă. În istoria parlamentarismului românesc au mai existat cazuri de refuz de convocare a uneia dintre cele două Camere. Nu sunt însă foarte dese și, mai mult, astfel de refuzuri au stat la baza unor sesizări făcute la Parchetul General (2005) sau Curtea Constituțională (2012), dar care nu au clarificat până acum această situație.