Ce verificăm?

Dacă majorările de pensii din 2024 pot fi acoperite printr-o mai bună colectare a taxelor, prin combaterea evaziunii fiscale și prin digitalizare.

Verificare

Un răspuns dat de Ministerul Finanțelor, chiar ministrului Simona Bucura-Oprescu, referitor la proiectul (la acea vreme) Legii privind sistemul public de pensii, confirmă cifrele oferite de aceasta: majorarea pensiilor impactează bugetul cu 0,6% din PIB, adică 10 miliarde de lei.

Ministerul de Finanțe atrage foarte clar atenția că aceste majorări NU se pot realiza fără creșteri de taxe: 

„Având în vedere impactul suplimentar generat de intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor încadrarea într-o traiectorie de ajustare a deficitului bugetar nu mai este posibilă, fiind necesare măsuri suplimentare de creștere a veniturilor, respectiv de creștere a taxării mediului de afaceri și a populației (…)”.

În plus, în răspuns este menționat faptul că, începând cu anul 2025, legea va impacta bugetul cu sume de cel puțin trei ori mai mari: 33,1 miliarde de lei în 2025, 35 miliarde de lei în 2026 și 36,3 miliarde în 2027. Acest lucru nu ar mai permite ajustarea deficitului bugetar și rezultă un risc de suspendare a fondurilor din Mecanismul de Redresare și Reziliență.

Legea privind sistemul public de pensii spune că „în anul 2024, valoarea punctului de pensie se majorează cu 13,8% și este de 2032 lei”.

În ultimii ani, evoluția punctului de pensie a arătat astfel la început de an:

-2018: 1000 lei;

-2019: 1100 lei (creștere de 10%);

-2020: 1265 lei (creștere de 15%);

-2021: 1442 lei (creștere de 14%);

-2022: 1586 lei (creștere de 10%);

-2023: 1785 lei (creștere de 12,54%);

-2024 (conform proiectului de lege menționat mai sus): 2032 lei (creștere de 13,8%).

Se observă, așadar, că au existat creșteri procentuale mai mari ale punctului de pensie decât creșterea care ar avea loc în 2024.

Evaziunea fiscală și colectarea de taxe în România

În 2021, statul român a pierdut 9 miliarde de euro (aproximativ 45 miliarde de lei) din cauza evaziunii fiscale (en. „VAT compliance gap”). Mai mult decât atât, statisticile UE arată că statul român a avut, în 2021 și 2022, printre cele mai mici venituri din taxe ca procent din PIB. 

Alte surse aproximează valoarea evaziunii fiscale din România la 30 miliarde de euro anual (aproximativ 150 miliarde de lei).

Profesorul de economie Cristian Păun spune că dimensiunea evaziunii fiscale din România din 2022 ar fi de 7-7,5% din PIB.

Am discutat și noi cu profesorul Cristian Păun, care este de părere că o mai bună colectare a taxelor nu are cum să fie o soluție pentru acoperirea cheltuielilor cu mărirea pensiilor (așa cum susține ministrul Muncii).

În primul rând pentru că „pur și simplu nu avem cum să combatem evaziunea fiscală peste noapte, este un proces de lungă durată, rezultatele s-ar vedea după mult timp, măcar de 10 ani ar fi nevoie”. Și, în al doilea rând, pentru că economia României, prin natura sa, este o economie nefiscalizabilă/greu fiscalizabilă. Un exemplu de sector dificil de taxat (sau greu fiscalizabil) care contribuie, deci, la economia subterană din România este agricultura, în special auto-consumul* din cadrul acestui sector (aproximativ 11% din PIB).

*Auto-consumul în agricultură se referă la gospodăriile care consumă ceea ce produc (legume, fructe, „găini din ogradă”).

O soluție oferită de Cristian Păun ar putea fi intensificarea economiei prin două metode:

• Găsirea unei variante de taxare a agricultorilor: în niciun caz sub formă de taxe pe animale, cum se mai vehiculează ocazional, ci sub o formă care să îi avantajeze; în plus, oferirea de sprijin pentru stimularea activității lor
• Creșterea ratei de ocupare a populației în vârsta de muncă (cu alte cuvinte, creșterea numărului de angajați și implicit scăderea numărului de șomeri și de beneficiari ai ajutorului social); pentru context, în România, în primul trimestru al anului 2023, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20-64 ani a fost de doar 68,5%. 

Chiar și cu aceste metode, schimbările necesare nu se pot produce peste noapte, iar evaziunea fiscală s-ar putea reduce la jumătate în cel mai optimist caz.

Analistul Cristian Păun spune că sistemul de pensii din România este deja nesustenabil, din cauza emigrației și a îmbătrânirii populației. În acest context, cheltuielile cu mărirea pensiilor vor fi, cel mai probabil, acoperite tocmai prin mărirea taxelor.

Impactul digitalizării asupra economiilor naționale

Un document din 2019 al Parlamentului European enumeră următoarele avantaje ale transformării digitale (paginile 3-4):

-creșterea productivității angajaților și crearea de noi locuri de muncă (fapt care presupune profituri mai mari pentru companii și mai multe venituri din taxele pe profit și taxele pe salarii pentru stat),

-servicii publice mai eficiente („utilizarea inteligenței artificiale în diferite soluții tehnologice și în diverse sectoare poate duce, de exemplu, la mai puține accidente rutiere, la o utilizare mai inteligentă a resurselor precum energia și apa, la o utilizare mai mica a pesticidelor în agricultură și la un sector manufacturier mai competitiv”),

-emancipare/indepedență (digitalizarea schimbă modul în care oamenii cumpără, călătoresc, muncesc, învață, etc. având un impact pozitiv asupra societății și economiei).

Mai mult, digitalizarea ar putea aduce creșteri de 3,4% ale PIB-ului la nivel de UE și Marea Britanie în următorii 5 ani.

În cazul României, până în 2030, economia digitală ar putea valora 10% din PIB – 52 miliarde de euro.

Concluzie

Declarația Simonei Bucura-Oprescu este trunchiată. Statul român pierde sume importante de bani din colectarea de taxe, însă reducerea evaziunii fiscale nu se poate realiza atât de repede, astfel încât să poată contribui la acoperirea cheltuielilor cu creșterea pensiilor. Digitalizarea ar putea aduce o creștere a PIB-ului, însă declarația ministrei, în legătură cu digitalizarea, este foarte vagă pentru a putea face niște pronosticuri.

*Foto copertă: Simona Bucura Oprescu / Facebook