Verificăm cât de adevărate sunt declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele sociale.
După ce a început scandalul „azilelor groazei”, în care zeci de persoane au fost găsite abuzate și ținute în condiții de igienă deficitară în centre sociale, situația vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități a devenit subiectul principal de discuție la nivel național. Invitată la emisiunea „Studio politic” de la Digi24, deputata Oana Țoiu a făcut următoarea declarație:
„Realitatea este că marile instituții care țin adulți, adulți cu dizabilități ar trebui închise cu totul, nu imediat. Ca să se facă transferul spre păstrarea în familie acolo unde este posibil, păstrarea în comunitate și în niște spații mai mici, cu un număr mai mic de oameni unde există replicarea comunității. Aici sunt două lucruri care s-au întâmplat: unul dintre ele este că trebuiau deja închise toate centrele mari pentru persoanele cu dizabilități. România are și niște angajamente internaționale pentru asta. Trebuiau deja de anul acesta să nu mai primească nicio subvenție publică și Parlamentul a votat continuarea acestui deadline. Noi am votat împotrivă”.
Dacă marile centre destinate persoanelor cu dizabilități trebuiau închise și dacă subvențiile primite de centrele rezidențiale din România trebuiau să nu mai fie emise din acest an.
România a început un proces de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități încă din anul 2015, lucru pe care și l-a asumat ca stat parte a Convenției Organizației Națiunilor Unite. Acest proces s-a desfășurat, însă, într-un ritm lent, fără un cadru legislativ și metodologic corespunzător.
Recent, țara noastră și-a asumat și prin intermediul Programului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) accelerarea acestui proces de dezinstituționalizare, iar în data de 19 decembrie 2022, Guvernul a aprobat „Strategia națională privind prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și accelerarea procesului de dezinstituționalizare, pentru perioada 2022-2030”.
Strategia 2022-2027 continuă și dezvoltă abordarea implementării Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi în vederea asigurării cadrului pentru exercitarea deplină și egală a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pentru persoanele cu dizabilități.
Potrivit documentului, în 31 decembrie 2020, numărul instituțiilor publice de asistență socială pentru persoane cu dizabilități era de 508, dintre care 453 rezidențiale și 55 nerezidenţiale. Din cele 453 de instituții publice rezidențiale de asistență socială pentru adulți cu dizabilități, 85 sunt centre cu peste 50 de beneficiari. „Aceste centre trec printr-un proces de restructurare”, se arată în strategia de dezinstituționalizare.
Aceeași sursă menționează și că un număr mare de persoane locuiesc în centre sociale rezidenţiale, număr care a crescut uşor în ultimii ani. La 31 decembrie 2020, 16.911 persoane se aflau în centre rezidențiale. „Din 2012, centrele rezidențiale de îngrijire și-au crescut ușor numărul de beneficiari, în timp ce și numărul centrelor a crescut semnificativ. Chiar dacă numărul mediu de beneficiari a scăzut în centrele mari, s-a înregistrat o uşoară creştere a numărului de centre rezidenţiale mari de îngrijire (cele cu peste 50 de beneficiari, precum şi cele cu 100 de beneficiari sau mai mult)”, scrie în strategie.
Centrele mari trebuiau restructurate și reorganizate
Soluția este restructurarea și reorganizarea centrelor mari și dezinstituționalizarea, treptată, a persoanelor cu dizabilități, care să fie reinserate în societate.
În fapt, în anul 2018 a fost introdusă o OUG nr. 69 din 2018, care prevedea la Articolul III că „Începând cu data de 1 ianuarie 2019, finanţarea de la bugetul de stat a centrelor rezidenţiale a căror capacitate este mai mare de 50 de locuri se diminuează anual cu 25%, urmând ca, începând cu 1 ianuarie 2022, finanţarea lor să se asigure exclusiv din bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti”.
Așadar, prin lege s-a stabilit că în acest interval de timp ar fi trebuit ca niciun centru să nu depășească acea capacitate de 50 de locuri, iar dacă nu începeau să aplice planurile de restructurare și reorganizare riscau să piardă, anual, 25% din banii primiți de la bugetul de stat. Asta înseamnă că susținerea acestor centre rezidențiale ar fi trebuit să se realizeze exclusiv din bugetul local.
Însă, textul din Articolul III a fost abrogat la 5 octombrie 2021 de Articolul V, din OUG 114/2021, pe motiv că așa ar fi mai bine în contextul restricțiilor impuse pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.
Cu toate acestea, niciodată nu a fost vorba despre închiderea acestor centre.
Ulterior, în 2023, a fost adoptată Legea 7/2023, prin care s-au format niște ținte pentru dezinstituționalizare, având în vedere că România va primi un buget de la UE pentru acest proces. Legea 7 din 2023 prevede la Articolul 8 următoarele:
(1) Indicatorii-cheie de performanţă ai politicii publice privind procesul de dezinstituţionalizare şi de prevenire a instituţionalizării persoanelor adulte cu dizabilităţi sunt:
(2) Începând cu anul 2023, anual, autorităţile administraţiei publice locale urmăresc stadiul realizării indicatorilor-cheie de performanţă.
De asemenea, tot prin legea 7/2023 s-a stabilit, la art. 23, că „Finanţarea de la bugetul de stat a serviciilor sociale de tip rezidenţial prevăzute la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este condiţionată de realizarea indicatorilor-cheie de performanţă prevăzuţi la art. 8, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al preşedintelui Autorităţii, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Astfel, reducerea graduală de 25% nu mai este valabilă acum. Credem că deputata Oana Țoiu se referea la această finanțare, nu subvenție, care nu se mai reduce din 2023 și care va fi aplicată în altfel de condiții.
România trebuie să integreze persoanele cu dizabilități în comunitate
De asemenea, potrivit notei de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 1543/2022 pentru aprobarea Strategiei naționale privind prevenirea instituționalizării, publicată în Monitorul Oficial în 23 decembrie 2022, România are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a garanta integrarea în comunitate a tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv a celor care trăiesc pe termen lung în instituții rezidențiale, asigurând locuri de reședință alese în mod liber de către persoanele cu dizabilități, precum și acces la o gamă largă de servicii de sprijin la domiciliu, rezidențiale și alte servicii în comunitate, inclusiv asistența personală necesară.
Țintele strategiei sunt următoarele:
Astfel, observăm că măsurile se implementează cu adevărat abia începând din anul 2026, iar procesul de dezinstituționalizare este estimat să fie finalizat în 2030.
Potrivit notei de fundamentare menționată anterior, se prevede dezvoltarea unui mecanism de finanțare sustenabil pentru măsurile care vizează procesul de dezinstituționalizare și prevenirea instituționalizării prin aprobarea unui act normativ, care să asigure transferul gradual al fondurilor de la bugetul de stat alocate pentru finanțarea centrelor rezidențiale către cheltuieli necesare pentru dezvoltarea și funcționarea serviciilor în comunitate; „reducerea, începând cu anul 2024, a finanțării de la bugetul de stat alocate centrelor rezidențiale, într-un cuantum proporțional cu țintele stabilite la nivel național prin indicatorii de monitorizare a obiectivului de politică asumat prin Planul Național de Redresare și Reziliență, de scădere a numărului de persoane cu dizabilități instituționalizate”, se menționează în act.
Planul de acțiune privind implementarea Strategiei arată că numărul de persoane cu dizabilități instituționalizate trebuie să scadă la 11.500 la data de 30.06.2026, față de valoarea de referință de 16.911 de la data de 31.12.2020.
Există și un tip de subvenții care sunt acordate prin Legea nr. 34/1998 asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, al căror nivel nu poate depăşi costul mediu lunar de întreţinere pe persoana asistată.
În 28 martie 2022, Guvernul a aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea subvențiilor. În nota de fundamentare se menționează că pentru închiderea centrelor de plasament au fost prevăzute fonduri din Programul Operațional Regional, nu a centrelor rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități, și că menținerea acelor centre pe lista serviciilor eligibile pentru subvenții „ar îngreuna continuarea procesului de dezinstituționalizare, o prioritate la nivel guvernamental”.
Declarația Oanei Țoiu este trunchiată. Centrele rezidențiale mari pentru persoanele cu dizabilități nu trebuiau niciodată închise, ci restructurate și reorganizate în așa fel încât capacitatea lor să nu depășească 50 de locuri. România și-a asumat să facă acest lucru, gradual, încă din 2018, însă nu a făcut pași reali în acest sens. Termenul agreat pentru dezinstituționalizare, prin cele mai recente documente, este 2030, iar primele măsuri ar trebui să fie evidente începând din 2024. În ceea ce privește finanțarea de la bugetul de stat aceasta ar fi trebuit să se reducă anual dacă centrele mari nu ar fi fost restructurate. Aceste măsuri, însă, nu se mai aplică din acest an. Centrele de plasament sunt cele care nu ar mai trebui să primească un tip de subvenții și care ar trebui închise.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
SEO optimized by sem.ro SEO agency.