Ce verificăm?

Ce înseamnă un mix energetic bun și care sunt statisticile europene privind sursele de energie.

Verificare

Când vorbim de un „mix energetic” ne referim la combinația mai multor surse de energie primară utilizate pentru a satisface nevoile de consum dintr-o anumită regiune geografică. Mixul poate să includă combustibilii fosili (petrol, gaze naturale și cărbune), energie nucleară și surse regenerabile (bio combustibili, hidro, eolian, solar și geotermal). 

În condițiile din prezent, când poluarea a ajuns la niveluri ridicate, țările ar trebui să se îndepărteze de combustibilii fosili și să ajungă la un mix energetic dominat de surse de energie cu emisii scăzute de carbon – cum ar fi tehnologiile regenerabile și energia nucleară, atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru bunăstarea mediului înconjurător.

Această viziune o are și Uniunea Europeană, care dorește ca sursele de energie regenerabilă să fie semnificative în mixul de energie al țărilor membre. Electricitatea în UE devine mai ecologică în fiecare an, iar ponderea surselor regenerabile de energie s-a dublat din 2004 și va continua să crească, având în vedere că UE vrea să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Mixul energetic diferă semnificativ de la o țară UE la alta, ponderea energiei electrice din surse regenerabile variind între peste 90% și mai puțin de 15%, conform Comisiei Europene. 

Luând în calcul aceste aspecte, un mix energetic bun ar fi o combinație de surse de energie cu emisii scăzute de carbon, cum sunt sursele regenerabile și energia nucleară, dar și o parte de combustibili fosili, fiindcă această sursă este una sigură și mai ușor de stocat.

Având în vedere obiectivul UE privind neutralitatea climatică, se pune în plan o tranziție de la combustibilii fosili spre o pondere tot mai mare a surselor regenerabile în mixul energetic al UE.

Se preconizează că sectorul energetic va fi decarbonizat complet la scurt timp după 2040, pe baza tuturor soluțiilor energetice cu zero emisii sau cu emisii reduse de carbon, inclusiv surse regenerabile, nucleare, eficiență energetică, etc. Un beneficiu important al acestor eforturi este o dependență mai scăzută de combustibilii fosili printr-o scădere cu 80% a consumului de energie pe baza acestora între 2021 și 2040. 

Statistici ale UE privind sursele de energie

Conform datelor Comisiei Europene, Luxembourg are cea mai mare pondere a surselor regenerabile, 93% din energie provenind din acestea. Restul de 7% provine din combustibili fosili și nu există sursă de energie nucleară, potrivit sursei menționate. 

Într-o situație similară se află și alte 12 țări din Uniunea Europeană, care nu au energie nucleară, iar procentul de energie regenerabilă variază. Deși o mare parte din energie provine din surse regenerabile în Danemarca (79% energie verde), Letonia (76%), Lituania (73%) și Austria (69%), mixul energetic al acestor țări este incomplet, fără energia nucleară. 

Energia nucleară lipsește și din mixurile energetice din Irlanda, Italia, Estonia, Cipru și Malta, unde energia provine în mare parte din combustibili fosili. 

Mixul energetic al României se prezintă în felul următor, conform ultimelor date europene: 45% surse regenerabile, 35% combustibili fosili și 20% energie nucleară. Acesta seamănă cu cel al Spaniei, care este compus din 44% surse regenerabile, 36% combustibili fosili și 20% energie nucleară. 

Ambele țări au mixuri echilibrate, iar combustibilii fosili primează în fața energiei nucleare.

Țările în care energia regenerabilă și nucleară predomină sunt următoarele, în ordine: 

1. Suedia: un mix de 69% surse regenerabile, 29% energie nucleară și 1,2% combustibili fosili
2. Finlanda: 54% surse regenerabile, 35% energie nucleară ,11% combustibili fosili
3. Slovenia: 43% energie nucleară, 31% surse regenerabile, 26% combustibili fosili
4. Franța: 62% energie nucleară, 25% surse regenerabile, 14% combustibili fosili
5. Slovacia: 60% energie nucleară, 22% surse regenerabile, 18% combustibili fosili

Importurile și dependența de gazele rusești

Așa cum arăta Panorama într-un articol cu date obținute de la Eurostat, Rusia era principala sursă de import de gaze în 2021, dar după începerea războiului din Ucraina, România a oprit importurile de gaze rusești. Asta nu înseamnă însă că țara noastră nu a mai importat gaze, ci că s-a îndeptat în alte direcții, în principal spre Ungaria și Bulgaria. 

Importurile de gaze s-au făcut deseori chiar dacă depozitele erau pline, pe motiv că acestea ar fi mai ieftine, potrivit declarațiilor făcute pentru hotnews.ro de ministrul Energiei, Sebastian Burduja, și de șeful Transgaz, Ion Sterian. În acest context, hotnews.ro a evidențiat și că, deși în teorie gazele sunt de proveniență europeană, ele ar putea proveni de fapt din Rusia.

În datele oficiale, Rusia apare ultima dată în 2022 ca sursă de import a gazelor naturale în România, scrie zf.ro, locul fiindu-i ocupat acum de Bulgaria. Nu se cunoaște însă sursa exactă a gazului care ajunge în România, directorul Transgaz declarând recent că „pot fi gaze din Marea Caspică, LNG din Grecia, gaz rusesc prin TurkStream (conductă care aduce gaz rusesc prin Turcia)”. 

Clarificări

Cu toate acestea, Marcel Ciolacu nu a spus specific la ce tipuri de mixuri energetice se referă, dacă este vorba despre energia primară sau finală, iar în acest context terminologia este relevantă. 

Pentru a înțelege mai bine cum să ne raportăm la mixurile energetice și pentru a putea trage o concluzie, am luat legătura cu Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. 

Specialistul a explicat că trebuie să discutăm atât de energia finală, care este energia folosită în producerea de energie electrică, încălzire, apă caldă, hrană, dar și la transporturi, cât și despre energia primară (adică resursele clasice, cum ar fi petrolul, cărbunele, gazul, uraniul și altele). Din acest punct de vedere, mixul de energie primară poate să fie clasic sau bazat pe energie regenerabilă și, de exemplu, pe energia hidro, energia cu biomasă etc.

Având în vedere că există diverse abordări ale subiectului, în cazul unei afirmații de genul acesta ar trebui să fie precizat tipul de energie. 

„Trecând peste aceste detalii tehnice care sunt, din punctul meu de vedere, foarte importante, putem să spunem că România are un mix de energie echilibrat. În sensul în care, dacă ne uităm la energia primară, suntem într-o zonă în care într-adevăr avem aproape fiecare dintre aceste forme de energii undeva într-o proporție de similaritate la nivelul unui consum anual. Pe energie finală sunt anumite dezechilibre, dar stăm mai bine decât multe alte țări din Uniunea Europeană, și aici mă refer pe transporturi, unde cea mai importantă parte din energia pe transport e energie de import. Dar o importantă parte este și energie produsă intern, ceea ce nu se găsește în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană”, a explicat Dumitru Chisăliță. 

Totuși, mixul energiei primare, care la nivel de an arată foarte bine, nu înseamnă neapărat că se prezintă la fel de bine la nivel de vârf de consum. Un exemplu a fost în această vară, în timpul valurilor de caniculă, când consumul a crescut: 

„Din păcate, vara aceasta a fost un exemplu concret. Poza frumoasă de peste an nu se suprapune cu aceeași poză la vârf de consum atunci când cererea este foarte ridicată. Cred că per ansamblu afirmația este corectă, este susținută de datele statistice, dar departe de a ne culca pe o ureche, de a crede că nu mai avem nimic de făcut”, a precizat Chisăliță. 

De asemenea, țara noastră se află într-o fază bună de autosuficiență pe anumite segmente, cum e gazul natural, însă nu ar trebui să vorbim despre „cel mai bun mix energetic” și să evidențiem „gazul” în aceeași afirmație. Când vorbim de mixul energiei vorbim și de transport, de energie electrică, energie nucleară, iar gazul este o parte mai mică din imaginea de ansamblu.

Legat de dependența de gazul rusesc, specialistul a arătat că, până în momentul de față, consumul de gaze în România a scăzut foarte mult, dacă facem comparația cu situația de acum 10 ani. Nu ne aflăm la 0% dependență de gazul rusesc, dar am ajuns într-o zonă de autosuficiență din această privință și suntem „țara din UE care avem cea mai mică dependență de gazele din afara teritoriului”.  

Concluzie

Declarația lui Marcel Ciolacu este parțial adevărată. Având în vedere toate aspectele analizate, trebuie să ținem cont că există anumite nuanțe în ceea ce privește mixurile energetice, iar declarația premierul este incompletă. Per total, la nivel de an, România are într-adevăr unul dintre cele mai echilibrate mixuri din Europa, însă în momentele de vârf de consum situația se poate schimba semnificativ. România nu se află la 0% dependență de gazul rusesc, însă este adevărat că este țara cu cea mai mică dependență de gazele de import.