Ce verificăm?

Dacă imunitatea senatorilor și deputaților este prevăzută de Constituția României.

Verificare

Imunitatea parlamentară, așa cum este definită în Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor „este ansamblul de dispoziții legale care asigură deputaților și senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiția și în scopul de a le garanta independența. Imunitatea parlamentară este direct și indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator”. 

Dar, imunitatea parlamentară este prevăzută în Constituția României, la articolul 72:

(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

O scurtă precizare. Potrivit Constituției, nu doar senatorii și deputații se bucură de imunitate, ci și Președintele României (art. 84). 

REGULAMENTELE 

Noi nu am găsit “regulamentul de funcționare a Senatului și Camerei Deputaților” cum îl numește Bruynseels. Am găsit însă Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputatilor şi Senatului, care nu are precizări legate de imunitate, dar și  Regulamentul Camerei Deputaților și Regulamentul Senatului.

Regulamentul Camerei Deputaților, are la capitolul IV o  întreagă secțiune dedicată imunității parlamentare:

Art. 191. – Deputaţii se bucură de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării.

Art. 192. – Potrivit art. 72 din Constituţia României, republicată, deputaţii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Art. 193. – (1) În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicată, deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(2) Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie se adresează preşedintelui Camerei Deputaţilor de către ministrul justiţiei. Săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale determină introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare sau percheziţie.

(3) Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre examinare, care va stabili, prin raportul său, dacă există sau nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 5 zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor acesteia. Votul este secret.

(4) Ministrul justiţiei va înainta Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi toate documentele pe care aceasta le solicită; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaţilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.

(5) Cererea prevăzută la alin. (2), împreună cu raportul comisiei, se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză. Grupul îşi va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 5 zile de la data sesizării grupului.

(6) În cazul deputaţilor care nu fac parte din nici un grup parlamentar, aceştia pot să depună la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.

(7) Raportul comisiei împreună cu raportul grupului parlamentar se înaintează Biroului permanent şi se supun dezbaterii şi aprobării Camerei Deputaţilor.

(8) Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel mult 20 de zile de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Art. 194. – (1) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Situaţia va fi adusă de îndată la cunoştinţă ministrului justiţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(2) Dispoziţia de revocare a reţinerii se execută de îndată prin ministrul justiţiei.

Art. 195. – Toate cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Regulamentul Senatului, la fel: 

Art. 186. – (1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau şicanatoare.

(3) Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(4) În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului, de ministrul justiţiei.

(7) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţă senatorilor în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia.

(8) Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere şi aprobare, plenului, raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

(9) Cererile de reţinere, de arestare şi de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art. 187. – Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii senatorilor prezenţi.

Ambele regulamente fac referire la  Articolul 72 din Constituția României. 

STATUTUL DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR

Mai avem, de asemenea, și Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind statutul deputaților și al senatorilor. La capitotul V, găsim următoarele: 

Articolul 20 – Scopul imunității

(1) Imunitatea parlamentară este ansamblul de dispoziții legale care asigură deputaților și senatorilor un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun în raporturile lor cu justiția și în scopul de a le garanta independența.

(2) Imunitatea parlamentară este direct și indisolubil legată de mandatul de deputat sau de senator.

Articolul 21 – Imunitatea

(1) Imunitatea parlamentară nu este susceptibilă de suspendare sau de întrerupere și nu se poate renunța la aceasta. Imunitatea parlamentară este imperativă și de ordine publică.

(2) Imunitatea parlamentară poate fi ridicată numai de către Camera din care deputatul sau senatorul face parte, în conformitate cu prevederile art. 72 din Constituție, republicată, și potrivit procedurii prevăzute de regulamentul fiecărei Camere.

(3) Imunitatea parlamentară începe odată cu validarea mandatului de deputat sau de senator și încetează la data încheierii mandatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de Constituție și de prezenta lege.

Articolul 22 – Imunitatea pentru opinii politice

Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Concluzie

Afirmațiile candidatului Partidului Puterii Umaniste la alegerile prezidențiale, Ramona Ioana Bruynseels, sunt false. Constituția dă imunitate parlamentarilor prin art. 72. Nu și-au luat-o ei, prin regulamentul de funcționare al camerelor. Ba mai mult, urmărind firul declarațiilor făcute de aceasta, ajungem și la concluzia că se contrazice singură.