Verificăm cât de adevărate sunt declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele sociale.
Într-un interviu acordat la TVR în 9 august 2022, Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, a declarat:
„Mai sunt ocoliți de plagiat. Din 1990 – slavă Domnului că mai sunt – au fost 84.000 de titluri de doctor, avem pe rolul instanțelor 18 procese care au pe rol plagiat. Împărțiți la optsprezece 84.000, veți vedea că unu din 5.000 au probleme cu plagiatul. Unu din 5.000. Atunci, când spun “mai sunt”, mai sunt 4.999 care nu au probleme cu plagiatul”.
Sursa: Facebook (min. 7:40)
Declarația vine în contextul dezbaterilor proiectelor de legi ale învățământului promovate de Ministerul Educației, care au fost criticate mai ales de societatea civilă ca fiind, printre altele, tocmai o modalitate de a scăpa plagiatorii de eventuale sancțiuni și de a slăbi pârghiile legale în verificarea standardelor de integritate academică dintr-o teză de doctorat.
Astfel, conform art. 73, alin. (7) din proiectul de lege a învățământului superior, persoana căreia i s-a conferit titlul de doctor poate renunța la această calitate „prin act unilateral de voință”, ceea ce poate reprezenta o soluție pentru cei suspectați de plagiat. Mai mult, același proiect prevede desființarea CNATDCU (Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), instituție aflată în subordinea Ministerului Educației, cu rol de analiză a tezelor de doctorat și singurul organ al statului român care poate evalua un plagiat într-o astfel de lucrare.
De remarcat este că ministrul Sorin Cîmpeanu a fost acuzat că încearcă să acopere problemele de plagiat pe care le are șeful său de Guvern, prim-ministrul Nicolae Ciucă.
Inquam Photos / George Călin
Numărul real al plagiatelor, raportat la titlurile de doctor acordate după 1990 și modalitatea în care un plagiat poate ajunge să fie judecat în instanță.
Prin plagiat, se înțelege „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”, conform Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare (art. 4, alin. (1), lit. d), așa cum arătam într-o verificare anterioară a Factual.ro.
Asociația GRAUR (Asociaţia Grupul pentru Reformă si Alternativă Universitară) a lansat în 2012 indexul suspiciunilor de opere plagiate în România care conține până în prezent peste 450 de potențiale surse din care diferiți autori au plagiat sau e posibil să fi plagiat, însumând sute de teze de doctorat cu o suspiciune rezonabilă de a fi realizate sub standardele academice de calitate, inclusiv teze deja considerate plagiate, ale unor persoane cărora li s-a retras titlul de doctor, în baza unor decizii ale instituțiilor competente.
De asemenea, pe site-ul CNATDCU, sunt publicate 60 de ordine de ministru pentru retragerea titlurilor de doctor, în perioada 2016-2021 (titluri retrase pentru plagiat sau pentru nerespectarea standardelor de etică).
De-a lungul timpului, jurnaliștii independenți de investigație au cercetat lucrările de doctorat ale oamenilor politici și au analizat fenomenul plagiatului în vârful instituțiilor din România. Printre persoanele publice ale căror teze au făcut obiectul investigațiilor se numără foștii miniștri de interne Gabriel Oprea și Petre Tobă, Bogdan Licu, actual judecător la CCR și, mai recent, premierul Nicolae Ciucă.
De altfel, Sorin Cîmpeanu nu este la primul scandal privind intenția de acoperire a plagiatelor. În 2014, el a fost propus ministru de Victor Ponta, acuzat la vremea respectivă de plagiat. Chiar în primele sale zile de mandat, Cîmpeanu a promovat o ordonanță de urgență care permite renunțarea voluntară la titlul de doctor.
Ajung toate plagiatele în instanță?
Ideea că doar plagiatele care ajung în instanță sunt dovedite este pur și simplu falsă. În România, procesele de judecare a plagiatelor se pot desfășura astfel:
Ca atare, nu toate lucrările suspecte de plagiat sau definite astfel de CNATDCU ajung în instanță, ci doar o foarte mică parte. Decizia apelării la instanța de judecată îi poate aparține fie persoanei de la care s-a copiat, fie celui acuzat că a copiat, dacă acesta se consideră nedreptățit. Cazurile acestea sunt, însă, foarte rare.
Chiar și așa, argumentul lui Sorin Cîmpeanu nu stă în picioare. Oricât de mic sau mare ar fi numărul plagiatelor, el nu trebuie minimizat, iar fenomenul nu trebuie ignorat. Furtul intelectual este sancționat în toate sistemele sănătoase (ca să oferim doar un exemplu, legislația americană în materie de copyright și furt intelectual numără peste 450 de pagini, fără regulamentele adiacente).
Afirmațiile lui Sorin Cîmpeanu sunt false. Ministrul încearcă, în mod manipulativ, să bagatelizeze problema plagiatelor în România, susținând că doar 18 teze au ajuns în instanță. În fapt, fenomenul plagiatelor este mult mai amplu, iar în instanță se ajunge doar la solicitarea autorilor care se consideră, eventual, nedreptățiți.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULT
SEO optimized by sem.ro SEO agency.