Ce verificăm?

Dacă amplasarea armamentului nuclear american pe teritoriul României se poate face fără acordul Rusiei.

Verificare

La nivel internaţional, Tratatul de Neproliferare Nucleară (Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons – NPT), ratificat de România în 1970, este actul fundamental prin care se reglementează deținerea de arme nucleare. Documentul prevedea ca în toată lumea să existe doar cinci ţări care să deţină arme de distrugere în masă – Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Federaţia Rusă şi China.

Tratatul a fost semnat până acum de 190 state suverane, printre care şi România. (Observaţie: India şi Pakistan – puteri nucleare – nu au semnat Tratatul. Israel, Iran şi Coreea de Nord sunt state suspectate că au sau că dezvoltă arme nucleare).

Conform prevederilor Tratatului, găsim că „statele posesoare de arme nucleare se angajează să nu transfere arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare şi să nu sprijine, încurajeze sau determine orice stat neposesor de arme nucleare să le producă sau să le obţină pe orice altă cale.”

Mai departe se stabileşte că „statele neposesoare de arme nucleare (n.n. România) se angajează să nu producă, să nu primească şi să nu obţină, în nici un fel, arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare.”

De asemenea, Legea 111/1996 privind controlul activităților nucleare, republicată în 2006, prevede la art. 6:

Cercetarea, experimentarea, dezvoltarea, fabricarea, importul, exportul, tranzitul, deţinerea sau detonarea unei arme nucleare ori a oricărui dispozitiv exploziv nuclear sunt interzise pe teritoriul României.  

NPT permite la art. 5 încheierea de tratate bilaterale între statele semnatare ale Tratatului pentru scopuri paşnice, cercetare etc. SUA şi Federaţia Rusă au încheiat astfel de tratate bilaterale, în special pentru reducerea focoaselor nucleare. Aceste acorduri (Strategic Arms Reduction Treaty – START) sunt START 1 – semnat în 1991, START 2 – semnat în 1993, dar niciodată intrat în vigoare, şi START 3 – rămas la nivel de negociere). Ultimul tratat bilateral ratificat este New START, semnat în 2010 şi intrat în vigoare în 2011.

La Art. 13, New START prevede:

Părțile nu vor transfera arme ofensive strategice care fac obiectul prezentului tratat unor terțe părți. Părțile se consultă în cadrul Comisiei consultative bilaterale pentru a soluționa orice ambiguități care pot apărea în acest sens.

Deși nu este mentionat explicit în Tratat că trebuie să rezulte un acord, întregul spirit al Tratatului este de așa natură, bazându-se pe deschidere (fiecare parte poate conduce oricând inspecţii la partea cealaltă), transparenţă totală (ambele părţi pot face publice informaţii despre modificări, abateri sau încălcarea prevederilor) şi dreptul fiecărei părţi de a se retrage oricând din Tratat. Tratatul prevede “înstiinţări” permanente şi regulate între cele două părţi la un nivel foarte detaliat., ex: când se pierde un focos, dacă şi când a fost distrus, unde, când a fost renovată clădirea unde e depozitat etc. Toate detaliile despre aceste înştiinţări (notifications) sunt menţionate în partea a IV-a a Protocolului New START. Printre altele, cu cinci zile înainte de a transfera focoase, o parte trebuie să o înştiinţeze pe cealaltă.

Concluzie

Declaraţia lui Traian Băsescu este adevărată. NPT interzice transferul şi primirea armelor nucleare, iar legislația românească interzice deţinerea şi sau transferul acestora. De asemenea, Tratatul bilateral New START interzice explicit transferul armelor ofensive strategice şi prevede o consultare între statele semnatare (SUA şi Federaţia Rusă).