Ce verificăm?

Dacă discursul urii este tratat la fel de instituțiile Uniunii Europene ca infracțiunile precum terorismul, traficul de persoane sau de droguri/arme.

Verificare

În comentariile postării de pe Facebook de unde este extrasă declarația, Gheorghe Piperea face trimitere la link-ul de aici al website-ului Comisiei Europene. 

În decembrie 2021, Comisia a publicat un comunicat cu titlul „O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE”. 

Prin acest comunicat, Comisia dorea să declanșeze o decizie a Consiliului UE care să pună discursurile de incitare la ură (en. hate speech) și infracțiunile motivate de ură (en. hate crimes) în lista infracțiunilor incriminate de Uniunea Europeană. Lista se regăsește la alineatul 1 al Articolului 83 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE):

„Parlamentul European și Consiliul (…) pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracțiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste domenii ale criminalității sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată.”

Așadar, articolul spune că instituțiile UE menționate (Parlamentul și Consiliul) stabilesc modurile în care anumite infracțiuni sunt definite și sancționate.

De asemenea, același articol prevede că, în funcție de evoluția criminalității, Consiliul poate identifica alte domenii ale acesteia care pot apărea pe listă.

Comunicatul Comisiei la care a făcut trimitere Piperea punctează (la pagina 7) că „Discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură sunt bine recunoscute ca domeniu al criminalității la nivel internațional”, dând ca exemplu Organizația Națiunilor Unite și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) care au luat deja măsuri împotriva discursurilor/infracțiunilor motivate de ură. 

Articolul 20 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU interzice prin lege „orice îndemn la ură națională, rasială sau religioasă care constituie o incitare la discriminare, la ostilitate sau la violență”. 

Iar OSCE a adoptat în 2009 o decizie (punctul 8) care cere statelor membre ale organizației (printre care și România) să desfășoare activități de educare și sensibilizare în legătură cu infracțiunile motivate de ură cu organele de aplicare a legii dar și cu societatea civilă.

Propunerea Comisiei vine și pe fondul creșterii numărului discursurilor și infracțiunilor motivate de ură (pagina 1). Mai mult, acestea aduc implicații ce contrazic principiile fundamentale ale Uniunii Europene: ura neagă egalitatea dintre membrii unei societăți, fiind afectat dreptul de participare la viața politică sau socială al celor vizați de astfel de discursuri/infracțiuni (pagina 9).

În procedura legislativă obișnuită a Uniunii Europene, după ce Comisia vine cu o propunere, Parlamentul și Consiliul trebuie să se pună de acord asupra formei finale a propunerii sau o pot respinge cu totul. Parlamentul este primul care interacționează cu propunerea și, în cazul nostru, Parlamentul a adoptat în ianuarie 2024 o rezoluție care păstrează scopul inițial: declanșarea deciziei Consiliului de a adăuga discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de Uniunea Europeană.

Consiliul încă nu a luat încă o decizie asupra acestei propuneri.

Concluzie

Afirmația lui Gheorghe Piperea este trunchiată. Comisia cere adăugarea discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de Uniunea Europeană, dar nu solicită ca acestea să fie sancționate în același fel ca terorismul sau traficul de persoane. Mai mult, procedura legislativă este în derulare, ceea ce înseamnă că măsura nu a fost încă adoptată (și poate nici nu va fi, decizia finală se va afla la Consiliul UE).