Ce verificăm?

Dacă Convenția de la Istanbul protejează exclusiv drepturile femeilor, ca victime ale violenței domestice.
Dacă în Convenția de la Istanbul sau în Codul Penal agresiunea unui bărbat împotriva unei femei reprezintă circumstanță agravantă pentru violența domestică.
Dacă legislația propusă de Convenția de la Istanbul a fost adoptată și în legislația penală din România.

Verificare

Ce este Convenția de la Istanbul? 

Convenția de la Istanbul  privește prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Concret, propune o standardizare a cadrului legal în privința violenței domestice și de gen în statele membre ale Consiliului Europei. 

În preambul, convenția recunoaște că violența domestică afectează femeile în mod preponderent, dar recunoaște și că bărbații pot fi la rândul lor victime ale violenței domestice. 

Concret, în România, potrivit unui comunicat al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), în primele șapte luni ale anului, numărul cazurilor de violență domestică a crescut cu 6% față de primele șapte luni ale lui 2023.  

Un alt comunicat al IGPR arată că din totalul cazurilor de violență domestică înregistrate în primele cinci luni din 2024, 67% dintre victime sunt femei, 17% bărbați și 13% copii. 

Totuși, prevederile convenției de la Istanbul nu protejează exclusiv femeile. Articolele din convenție referitoare la măsurile de prevenire a violenței domestice conțin termenul general „victimă”, definit în art. 3 ca „orice persoană fizică, care este supusă la violență domestică sau violență împotriva femeilor”. 

În plus, într-un comunicat al Consiliului Europei (p.5) este menționat explicit faptul că prevederile convenției nu se aplică doar pentru femei. 

Convenția de la Istanbul și Codul Penal despre sancțiuni și circumstanțe agravante în cazul violenței domestice

Convenția nu prevede nicio sancțiune concretă, cu atât mai puțin sancțiuni disparate în funcție de sexul agresorului, așa cum susține Cristian Terheș. Mai mult, în articolele privind sancțiunile și circumstanțele agravante (art. 45 și, respectiv, 46) nu sunt folosite cuvintele „bărbat” sau „femeie”, ci doar termeni generici precum „persoană” sau „victimă”. De fapt, cuvântul „bărbat” nu este folosit niciodată în textul convenției.

Convenția a revenit în atenția publică în octombrie 2023, când Uniunea Europeană a adoptat-o prin forță, după ce mai multe state membre au refuzat să o ratifice (p.3). 

Deși România a ratificat convenția în 2016, nu toate definițiile din Codul Penal sunt armonizate cu cele din convenție. 

De exemplu, în Codul Penal (art. 177), „membru de familie” este definit ca „a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc”. 

Convenția de la Istanbul, prin art. 3 lit. b, definește „violenţa domestică” ca „acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima.”

Revenind la sancțiuni, în Codul Penal, art. 199, violența în familie se pedepsește cu maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru omor, lovire, vătămare corporală, majorat cu o pătrime. Așadar, în Codul Penal nu este prevăzută vreo pedeapsă mai mare în cazul în care agresorul este bărbat, iar victima femeie, ci însăși violența domestică este o circumstanță agravantă la alte fapte. 

Concluzie

Afirmațiile lui Cristian Terheș sunt trunchiate. Convenția de la Istanbul nu conține legislație în privința violenței domestice exclusiv pentru femei. În convenție nu este prevăzută nicio pedeapsă, cu atât mai puțin o pedeapsă diferită în funcție de sexul agresorului. Nici în Codul Penal nu există circumstanțe agravante dacă agresorul este bărbat.