Fostul procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi este unul dintre candidații cu cele mai mari șanse pentru funcția de procuror-șef european la noul Parchet European (EPPO).
În acest context, Financial Times a publicat pe 7 martie 2019 o scrisoare trimisă de Tudorel Toader, în care acesta afirmă:
„Doamna Kovesi nu a fost revocată anul trecut pentru că DNA viza politicieni corupți. A fost revocată pentru că DNA încălca legea. Curtea noastră constituțională a stabilit asta.”
Ulterior, Ministrul Justiției a declarat că scrisoarea a fost trimisă în numele guvernului.
Dacă decizia Curții Constituționale spune că Laura Codruța Kovesi a fost revocată pentru că DNA încălca legea.
Înainte de a prezenta elemente de conținut ale deciziei Curții Constituționale a României (CCR) care face referire la fosta șefă a DNA, este necesar să vedem ce tip de cauze intră în competența acesteia.
Pentru acest aspect, pagina oficială a Curții Constituționale face trimitere la competențele acesteia, astfel:
Articolul 146 din Constituția României stabilește atribuțiile Curții Constituționale, respectiv:
Deci, Curtea Constituțională are atribuții în verificarea aspectelor care țin de :
În acest sens, Curtea Constituțională nu are atribuții în stabilirea legalității sau ilegalității unor acte, altfel spus în exercitarea justiției.
Justiția se realizează, conform art. 126 alin (1) din Constituție, de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege.
Decizia Curții Constituționale nr. 358/2018 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre ministrul Justiției, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, este cea care a dus la revocarea șefei DNA.
Prin urmare, însăși titlul deciziei în cauză face trimitere directă la una dintre atribuțiile Curții Constituționale. Mai exact, cea prevăzută în art. 146 pct. e).
Decizia arată că declanșarea procedurii de revocare a Laurei Codruța Kovesi a fost început în 22 februarie 2018 și are la bază Raportul privind activitatea managerială de la Direcția Națională Anticorupție, din care rezulta că Laura Codruța Kovesi „și-a exercitat și își exercită în mod discreționar funcția, deturnând activitatea de combatere a corupției și instituția pe care o conduce de la rolul său constituțional și legal”
E important de menționat că judecătorii de la CCR nu au analizat, în luarea deciziei lor, raportul Ministerului Justiției privind activitatea DNA.
Raportul „nu reprezintă o evaluare a activității DNA” ci „reprezintă luarea de poziție a ministrului justiției, determinată de rolul său constituțional” privind activitatea managerială desfășurată de procurorul-șef al DNA.
Raportul arată că Tudorel Toader a cerut revocarea lui Kovesi exclusiv pe motive legate de management (conform art. 51 și art. 54 din legea 303/2004). Nu a cerut revocarea pentru că exista vreo sentință definitivă care să constate că DNA a săvârșit vreo ilegalitate.
Același temei legal este menționat și de decizia CCR la punctul 95. Astfel ipotezele exclusive în care ministrul justiției poate propune revocarea sunt:
Decizia CCR, mai arată la pct. 93, că „actele procurorului în situații individuale/concrete ale activității sale judiciare nu sunt supuse niciunui control al ministrului justiției, ci procurorului ierarhic superior sau instanței judecătorești competente, după caz, tocmai pentru că autoritatea ministrului justiției nu vizează și se delimitează de această ipoteză.”
În final, judecătorii CCR constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între ministrul Justiției și Președintele României, generat de refuzul lui Klaus Iohannis de a da curs propunerii de revocare și impune președintelui să emită decretul de revocare.
Curtea Constituțională a luat această decizie pentru că în refuzul de revocare a procurorului-șef DNA, Președintele României a invocat lipsa de „oportunitate” a măsurii propuse (pct. 7 din decizie). Judecătorii menționează că „actul trebuie să consfințească regularitatea sau lipsa de regularitate a procedurii, și nu oportunitatea sau lipsa de oportunitate a acesteia. (pct. 116)”.
Afirmația lui Tudorel Toader este falsă. Decizia Curții Constituționale privind revocarea din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție nu dezbate ilegalitățile comise de DNA. Conform Curții Constituționale, un astfel de aspect nu intră în controlul ministrului Justiției, ci al procurorului ierarhic superior sau instanței judecătorești competente.
Curtea decide asupra conflictului constituțional creat de felul în care Președintele României a motivat refuzul de a face revocarea.
Mulțumim cititorilor pentru această propunere de verificare.
Acest fact-check este produsul exclusiv al efortului echipei Factual. Într-o lume plină de dezinformări, ne bucurăm să putem contribui la informarea corectă a publicului.
AJUTĂ-NE SĂ FACEM MAI MULTSEO optimized by sem.ro SEO agency.