Ce verificăm?

Dacă România a fost exclusă din proiectul ELI și dacă țara noastră a inițiat programul care a condus la construcția Laserului de la Măgurele.

Verificare

În mai 2021, a fost înființat Consorțiul european de infrastructură și cercetare ELI             (ELI ERIC) pentru a gestiona în comun operațiunile instalațiilor ELI. Comunicatul oficial de presă arată că din consorțiul aflat sub egida Comisiei Europene fac parte două facilități, din Cehia și Ungaria. România este menționată doar la final: „Mai există un al treilea pilon ELI care se construiește în România, lângă București. Laboratorul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics), care este așteptat să se alăture celorlalte două facilități ELI în cadrul noului ERIC”, se arată în comunicatul de presă.

Coordonatorii proiectului nu rostesc nicăieri termenul de „excludere” și menționează că România se poate alătura, ulterior, structurii nou-formate. 

Totuși, proiectul inițial cuprindea România încă din fazele incipiente. 

Am refăcut traseul istoric al proiectului, pentru a înțelege rolul României.  Proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) a început de la ideea laureatului Nobel Gèrard Mourou, în anul 2005. Comunitatea științifică europeană și reprezentanții rețelei de mari instalații laser naționale, LASERLAB-EUROPE au aderat la această idee. 

Cu o investiție de peste 850 de milioane de euro din fondurile europene de dezvoltare regională, ELI a fost gândită ca o infrastructură de cercetare bazată pe 3 facilități specializate și complementare. Trei țări au fost mandatate să preia cei trei piloni de cercetare – Republica Cehă (ELI Beamlines), Ungaria (ELI-ALPS) și România (ELI-NP).

Revista de știință Nature a numit decizia UE de a desemna trei țări din fostul bloc comunist pentru preluarea celui mai important proiect european din domeniu drept ”un pariu pentru impulsionarea științei în regiune”.

Cei trei piloni separați, fiecare specializat într-un domeniu emergent diferit, erau: Generarea fasciculelor secundare în Republica Cehă (Dolní Břežany), Fizica nucleară în România (Măgurele) și Fizica Attosecond în Ungaria (Szeged). 

Revista Nature a documentat grafic acest proiect:

Ca atare, România, deși era unul dintre principalii actori ai proiectului, nu este totuși inițiatorul ELI.

Problemele părții române au devenit evidente în anul 2018, când a fost reziliat contractul cu firma italiană care ar fi trebuit să construiască o componentă a laserului, respectiv fasciculul gamma. EuroGammaS, un consorțiu sub egida Institutului Italian de Fizică Nucleară, a refuzat însă să furnizeze echipamentele din contract. Recorder a efectuat o amplă anchetă despre caz, jurnaliștii arătând că partea italiană a susținut că facilitatea nu este conformă cu normele în domeniu. Statul român a reziliat contractul, pe motiv de întârzieri în furnizare. Mai multe litigii comerciale au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ilfov, care au împiedicat semnarea unui nou contract. Nici în acest moment, laserul de la Măgurele nu are fasciculul gamma activat, astfel că laserul nu este funcțional.

Pentru că proiectul din România era blocat de mai bine de 18 luni, în mai 2020, Cehia și Ungaria au solicitat formarea unui consorțiu, excluzând partea română. Celelalte facilități europene sunt deja finalizate, așa că autoritățile UE au decis să continue proiectul fără România. Coordonatorii proiectului au invitat, însă, România să se alăture ulterior noului consorțiu, când laserul de la Măgurele va deveni funcțional.

Concluzie

Afirmația lui Victor Negrescu este trunchiată. Proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) a început ca o inițiativă a comunității științifice europene și a LASERLAB-EUROPE, cu finanțare din partea Comisiei Europene și nu a fost inițiat de state europene. România, Republica Cehă și Ungaria urmau să construiască cele trei centre de cercetare din cadrul proiectului. Pentru că partea română a întârziat finalizarea laserului de la Măgurele, autoritățile europene au decis să excludă țara noastră din consorțiului care gestionează proiectul, dar cu posibilitatea unei alăturări în viitor.