Ce verificăm?

Pentru a lămuri declarația domnului Hrebenciuc, trebuie să privim la ce spune legea atât despre activitatea parlamentarilor, cât și despre traficul de influență.

Verificare

Ce fac parlamentarii

Parlamentarii desfășoară activități reglementate prin Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor (cu modificările și completările ulterioare, în speță Legea 219/ 2013) și prin regulamentele proprii fiecăreia dintre camere. Aceste prevederi se aplică inclusiv pentru munca pe care parlamentarii o depun pentru apărarea intereselor circumscripției pe care o reprezintă:

„Deputații și senatorii au îndatorirea de a acționa în interesul întregii națiuni și al locuitorilor din circumscripțiile electorale pe care le reprezintă, respectiv al cetățenilor aparținând minorităților naționale, pe care îi reprezintă.” (Art. 9 din Lege)

Așadar, nu numai că parlamentarii pot apăra interesele particulare ale colegiului pe care îl reprezintă, dar sunt și datori să o facă.

Cum pot face, legal, acest lucru?

Parlamentarii organizează birouri parlamentare în circumscripțiile pe care le reprezintă, în care acordă audiențe cetățenilor. Pe baza plângerilor venite din partea cetățenilor:

„deputații și senatorii se pot adresa în scris, prin intermediul birourilor parlamentare, organelor administrației publice centrale și locale, pentru a transmite sau a se informa asupra solicitărilor și petițiilor cetățenilor din circumscripțiile electorale în care au fost aleși, pentru rezolvarea, în conformitate cu prevederile legale, a problemelor acestora sau pentru a obține informații cu caracter public necesare exercitării mandatului.” (Articolul 39 din Legea 219/ 2013)

Mai mult decât atât, administrația este obligată să răspundă acestor solicitări în maxim 30 de zile.

În plus, conform regulamentului Camerei Deputaților, parlamentarii pot adresa, spre exemplu, membrilor administrației publice locale sau centrale întrebări orale, întrebări scrise, și interpelări (adică solicitări de explicații asupra politicii Guvernului în anumite domenii de activitate). De asemenea, deputații au dreptul de a cere organelor administrației publice „orice informații sau documente, în copie certificata, utile pentru desfășurarea activității” lor (Art. 182 din Regulamentul CDEP).

Ce este traficul de influenta?

Conform Legii 78/ 2000 privind prevenirea, sancționarea și pedepsirea faptelor de corupție și conform art. 257 din Codul Penal[5], traficul de influență este definit ca:

„Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”.

Concluzie

Ca să comită infracțiunea traficului de influență în favoarea colegiului său, un parlamentar ar trebui să primească sau să pretindă bani sau alte foloase pentru acțiunile sale. Definiția este una suficient de bine delimitată pentru ca multe alte acțiuni pe care le fac parlamentarii în interesul circumscripțiilor pe care le reprezintă (de altfel, definite de către legislația în vigoare) să nu fie încadrate în această categorie.

Așadar, e simplu! Acțiunile întreprinse de parlamentari în folosul comunităților lor, și fără a pretinde sau a primi bani sau alte foloase, nu sunt trafic de influență în sensul legii.