Ce verificăm?

Cum a pierdut Klaus Iohannis o casă.

Verificare

Familia Iohannis a pierdut definitiv casa de pe strada Nicolae Bălcescu din Sibiu în februarie 2017, prin decizia judecătorilor de la Curtea de Apel Pitești care au respins definitiv contestația în anulare formulată de președinte. 

La acel moment, Mădălina Dobrovolschi – purtătorul de cuvânt al președintelui a declarat, conform Libertatea: 

„Președintele Klaus Iohannis respectă deciziile instanțelor de judecată. Președintele României a luat act de hotărârea civilă a Curții de Apel Pitești de astăzi. Președintele s-a conformat deciziei instanței încă din noiembrie 2015, când a fost pronunțată decizia irevocabilă de către Curtea de Apel Brașov”. 

Judecătorii de la Curtea de Apel Pitești arată, în textul deciziei prin care Iohannis a pierdut definitiv casa din Sibiu, existența infracțiunii de fals și uz de fals:

„Ulterior pronunțării deciziei nr. 33/2005 a Tribunalului B_____, prin sentința penală nr. 665/25.05.2006 pronunțată de către Judecătoria S____ și decizia penală nr. 653/11.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel A___ I____, s-au declarat false și au fost anulate adeverințele 168/12.03.1998 și 73/02.02.2000 și anexa 1 nr. 25/1997, adeverința 168/1998 fiind avută în vedere la emiterea certificatului de moștenitor nr. 90/1999. Această adeverință preciza o situație de fapt neconformă cu realitatea, respectiv că „defunctul G_____ I_____ (G_____ Eliseu) nu a avut niciun moștenitor legal, decât pe nepotul lui B_____ N______”, iar considerentele hotărârilor pronunțate în dosarul penal de declarare ca falsă a adeverinței 168/1998, confirmă raționamentul logic al instanței care a pronunțat decizia 33/2005. Chiar dacă adeverința menționată a fost declarată falsă și anulată după încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect cota de ½ din imobilul din S____ ________________________. 29, iar nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 90/01.06.1999 s-a declarat tot după încheierea actului, cauzele de nulitate absolută invocate ș i pentru contractul de vânzare cumpărare trebuie să existe în momentul încheierii actului, or instanța de apel a reținut că nu poate fi considerent valid actul subsecvent certificatului de moștenitor declarat nul, cu atât mai mult cu cât intimații pârâți B_____ I___ și J_______ C_____ G_______, părți în contractul de vânzare cumpărare în calitate de vânzător si cumpărător , au figurat și în calitate de beneficiari ai certificatului de moștenitor, neputându-se reține buna credință a soților cumpărători.” (sursa: Rolii.ro )

Procesul a ajuns la Pitești, după ce, la cererea lui Iohannis, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Brașov, dosar în care magistrații de la tribunal se pronunțaseră încă din 2014.  

În noiembrie 2015, Curtea de Apel Brașov a menținut hotărârea tribunalului, dar președintele a apelat la o cale extraordinară de atac, adică la contestația în anulare și a cerut strămutarea dosarului. 

Jurnaliștii de la RISE Project arată în investigația lor (detalii AICI) parcursul istoric al acestei afacerii imobiliare: 

„12 Iunie 2001 – Proprietarii apartamentelor pe care Klaus Iohannis și soția lui vor să îi lase fără locuințele cumpărate de la stat – atât cei de pe Strada Nicolae Bălcescu nr. 29 (casa pe care familia Iohannis a pierdut-o – n.r), cât și cei de pe Strada Gheorghe Magheru nr. 35 –  fac plângeri penale.

Acuză faptul că adeverințele eliberate de secretarul comunei Porumbacu de Jos, care atestă legătura de rudenie Baștea-Ghenea, sunt mincinoase și cer anchetarea celor care le-au emis și a celor care au profitat de ele.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia investighează cazul și ajunge la concluzia că reclamanții au dreptate.

– În ce anume constau falsurile din cele două adeverințe?

– Nicolae Baștea nu a fost nepot al lui Eliseu Ghenea – așa cum a afirmat, de două ori, în scris, secretarul comunei Porumbacu de Jos.

Nicolae Baștea era nepot al soției lui Eliseu Ghenea, Maria, născută Baștea, nu nepot al lui Eliseu.

Fiindcă Maria a murit înainte de Eliseu (1962 față de 1969), toate bunurile ei au fost moștenite de soț. Mai departe, pe Eliseu l-a moștenit o soră, iar pe soră, neavând urmași, a moștenit-o statul român.”

Tot RISE Project arăta, în 2015, că:

„Majoritatea proprietăților imobiliare deținute de familia Iohannis își are originea într-o retrocedare imobiliară întemeiată pe acte false.(…) Mai mult decât atât, la mijlocul anilor 2000, ca beneficiari ilegitimi ai acestei moșteniri, (Nicolae – n.r) Baștea și (Klaus – n.r) Iohannis au fost cercetați penal, fiind acuzați de uz de fals – fără să fie, în cele din urmă, trimiși în judecată.”

Jurnaliștii adaugă la finalul investigației:

„Dincolo de cadrul formal, însă, Klaus Iohannis avea informația că retrocedarea celor două imobile fusese făcută în baza unor adeverințe de stare civilă false.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia începuse investigarea acestei fraude încă din 2001. Cu acea ocazie, Parchetul decisese neîceperea urmăririi penale împotriva sa, a soției sale și a soacrei sale.

Completându-și probatoriul, în 2003, Parchetul reevaluase cazul și dispusese trimiterea în judecată a autorului actelor false, secretarul Liviu Munteanu. Suplimentar, tot în 2003, Parchetul hotărâse declinarea anchetei care îi viza pe membrii familiei Iohannis către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.” 

Concluzie

Afirmația Vioricăi Dăncilă este trunchiată. Judecătorii precizează în deciziile lor că pentru dobândirea casei din Sibiu au fost folosite documente false, însă nu scrie nicăieri că acele documente au fost falsificare de președinte, cum lasă să se înțeleagă Dăncilă.