Ce verificăm?

Dacă regulamentul privind GDPR trebuie aplicat nediscreționar și dacă nu cumva există o excepție prevăzută în privința jurnaliștilor.

Verificare

În primul rând, conform Constituției României, dreptul la liberă exprimare și dreptul de a fi informat sunt drepturi fundamentale ale oricărui cetățean român, deci și ale oricărui jurnalist român.

Apoi, trecând la întrebarea adresată Vioricăi Dăncilă, aplicarea „Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date” s-a făcut din acest an în toate statele membre UE. Cu alte cuvinte, fiecare țară a fost obligată să creeze și să adapteze legislație conform acestui regulament.

Dar legiuitorul european a fost atent la situațiile speciale pe care le-ar putea crea acest regulament al protecției datelor personale.

În preambulul Regulamentului GDPR, la alineatul 153, găsim următoarea precizare

„Dreptul statelor membre ar trebui să stabilească un echilibru între normele care reglementează libertatea de exprimare și de informare, inclusiv exprimarea jurnalistică, academică, artistică și/sau literară, și dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament”

Mai apoi, la capitolul IX – Dispoziții referitoare la situații specifice de prelucrare din acest regulament impune anumite decizii legislative.

Ilustrativ pentru cazul nostru este articolul 85:

„Prelucrarea și libertatea de exprimare și de informare

(1) Prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

(2) Pentru prelucrarea efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolului II (principii), ale capitolului III (drepturile persoanei vizate), ale capitolului IV (operatorul și persoana împuternicită de operator), ale capitolului V (transferul datelor cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale), ale capitolului VI (autorități de supraveghere independente), ale capitolului VII (cooperare și coerență) și ale capitolului IX (situații specifice de prelucrare a datelor) în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.

(3) Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern pe care le-a adoptat în temeiul alineatului (2) precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară a acestora.”

Deci, concluzia e simplă: Comisia Europeană spune că statele membre trebuie să adapteze legislația internă în așa fel încât să nu fie afectată libertatea de exprimare

Verificăm acum ce a făcut și ce face România în acest sens.

Când a devenit obligatorie adaptarea legislației la regulamentul GDPR, în România a intrat în vigoare Legea nr. 190 din 18 iulie 2018. Și, la capitolul III, articolul 7, găsim niște dispoziții imperative legate de jurnaliștii:

„Articolul 7
În vederea asigurării unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și dreptul la informație, prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare poate fi efectuată, dacă aceasta privește date cu caracter personal care au fost făcute publice în mod manifest de către persoana vizată sau care sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate ori de caracterul public al faptelor în care este implicată, prin derogare de la următoarele capitole din Regulamentul general privind protecția datelor:

a) capitolul II – Principii;
b) capitolul III – Drepturile persoanei vizate;
c) capitolul IV – Operatorul și persoana împuternicită de operator;
d) capitolul V – Transferurile de date cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale;
e) capitolul VI – Autorități de supraveghere independente;
f) capitolul VII – Cooperare și coerență;
g) capitolul IX – Dispoziții referitoare la situații specifice de prelucrare.Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri de cercetare științifică sau istorică, în scopuri statistice ori în scopuri de arhivare în interes public”

Ne uităm și dincolo de această lege.

În Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 11 găsim:

„Articolul 11

Libertatea de exprimare și de informare

(1)   Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.

(2)   Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.”

Apoi, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la art. 10 găsim tot libertatea de exprimare:

„1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”

Concluzie

Afirmația Vioricăi Dăncilă este parțial falsă pentru că omite informații extrem de importante – într-adevăr, există un Regulament european pentru protecția datelor personale obligatoriu de implementat pentru toate statele membre, însă aceasta omite (sau nu știe) faptul că în regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal, jurnaliștii constituie excepție de la regula generală, excepție prevăzută și în legislația națională. De altfel, dreptul la exprimare este prevăzut în norme fundamentale ale Uniunii Europene și în Constituția României.