Ce verificăm?

Care este modul în care pot fi respectate prevederile Directivei 2016/343.

Verificare

Directiva la care face referire Viorica Dăncilă se referă la consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Am discutat pe marginea ei şi în trecut (aici şi aici); vom relua acele aspecte care ţin de declaraţiile Vioricăi Dăncilă.

Din textul Directivei 2016/343 reţinem următoarele două articole:

Articolul 4
Referirile publice la vinovăție

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare.

(2) Statele membre se asigură că sunt disponibile măsuri corespunzătoare în cazul unei încălcări a obligației prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate, în conformitate cu prezenta directivă și, în special, cu articolul 10.

(3) Obligația prevăzută la alineatul (1) de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate nu împiedică autoritățile publice să difuzeze informații în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.

După cum spuneam într-un text anterior, Directiva europeană cere doar autorităților publice să nu se refere la persoanele investigate ca fiind vinovate (prevedere care există deja în legislația națională) și că acest lucru trebuie să se întâmple fără a împiedica libertatea presei (v. punctele 18-19 din preambulul Directivei).

A crede cu tărie în nevinovăția cuiva nu face obiectul directivei aduse în discuţie, care se referă numai la modul în care autorităţile publice se referă la o persoană.

În ceea ce priveşte o eventuală demisie a lui Liviu Dragnea, ne putem raporta la comportamentul său din trecut. În mai 2015, președintele PSD se afla într-o situaţie asemănătoare: la ÎCCJ se judeca dosarul Referendumul, în care Liviu Dragnea fusese trimis în judecată pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. După o primă condamnare la un an de închisoare cu suspendare – aşadar înainte de a formula un apel sau de a avea o sentință definitivă -, acesta a decis să demisioneze din Guvern (fiind ministru al dezvoltării regionale în acel moment) şi din funcţia de preşedinte executiv al PSD.

În acele momente, Liviu Dragnea declara următoarele:

“Eu nu cred că este în regulă ca, după această sentinţă – pe care eu o consider nedreaptă, dar o respect – ca eu să fiu preşedinte executiv în continuare. […] Pentru mine, demnitatea e mai importantă decât orice funcţie. […] Poţi şi ca membru simplu să ajuţi partidul, mai ales dacă ai o oarecare experienţă.”

Concluzie

Afirmaţia Vioricăi Dăncilă este falsă. Directiva 2016/343 face referire la modul în care autorităţile publice trebuie să refere la o persoană pentru a respecta prezumția de nevinovăție, nicidecum la susținerea (puternică sau nu) pe care o persoană o arată altcuiva.