Fenomenul încălzirii globale este negat de unii utilizatori social media, care prezintă argumentul fostelor recorduri de temperatură. Aceștia promovează discursul că a fost cald și în trecut, în unele zile atingându-se chiar valori mai mari decât în prezent (vezi aici, aici, aici și aici). Vom arăta de ce acest tip de argument nu este unul valid pentru negarea fenomenului încălzirii globale și de ce trebuie să ne uităm în primul rând la mediile de temperatură și la climă înțeleasă ca sistem global – și nu la evenimente separate, scoase din context.

Deși recordurile de temperatură pot fi un indicator valoros, acestea nu au relevanță, dacă sunt interpretate în sens restrâns. 

Agenția Națională de Meteorologie prezintă un raport amplu asupra climei din România, în perioada 1961-2022. Aici regăsim și recordurile de temperatură, dar și mediile multianuale. Potrivit datelor oficiale, în topul anilor cu cele mai calde luni iulie se află: 2012, 2007, 2021, 2015, 2022. Așa cum se observă, cele mai calde luni iulie înregistrate în intervalul analizat (ultimii 61 de ani) sunt de dată recentă, respectiv în ultima pătrime a intervalului.

Prin comparație, cele mai reci luni iulie din istorie s-au înregistrat, cu o singură excepție (anul 1997), înainte de anul 1990.

Insulele urbane de căldură

Temperaturile înregistrate la stațiile meteo pot diferi însă destul de mult față de cele înregistrate în orașe. Fenomenul, cunoscut sub denumirea de „insulă urbană de căldură”, este cauzat, potrivit raportului pe 2022 al IPCC (Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, organismul Națiunilor Unite pentru evaluarea științei legat de schimbările climatice), „configurația și proiectarea mediului construit, inclusiv aspectul străzilor și dimensiunea clădirilor, de proprietățile de absorbție a căldurii ale materialelor de construcție urbane, ventilație redusă, vegetație redusă și caracteristici de apă și emisii de căldură casnică și industrială generate direct de activitățile umane” (pag. 2926).

O explicație vizuală a acestui fenomen a fost realizată de televiziunea americană NPR:

Cercetătorii de la InfoClima au analizat felul în care temperatura, în marile orașe, s-a schimbat în România, în ultimele decenii. Specialiștii au construit graficele variației temperaturii medii anuale din perioada 2006–2021, pentru orașele principale ale României. Acestea au fost întocmite pe baza măsurătorilor înregistrate în: București (stația meteorologică Băneasa), Timișoara, Cluj -Napoca, Iași și Constanța.

Potrivit acestora, temperaturile medii pentru toate orașele analizate sunt în creștere. „Ritmul și panta de creștere diferă de la un oraș la altul datorită condițiile diferite precum poziția geografică, altitudinea, forma de relief, sau dezvoltarea urbană specifică în fiecare caz”, arată analiza.

Se observă că, între 2006–2021, temperatura medie în Cluj-Napoca a crescut cu 1,4°C, în Iași și Constanța cu 0,9°C, în timp ce, pentru București, cu 0,6°C la stația meteorologică Băneasa, iar pentru Timișoara cu 0,7°C.

Datele analizate sunt semn clar al încălzirii globale, spun specialiștii InfoClima:

„Acest lucru s-a manifestat în special prin creșterea valorilor temperaturilor minime, adică ierni mai blânde cu temperaturi mai ridicate, lucru care a ridicat media temperaturilor minime (medii) anuale. În privința temperaturilor maxime (medii) anuale, cele mai mari valori s-au înregistrat în zona Timișoara (+1,8°C) pentru perioada 2006-2021, lucru explicat prin pătrunderea din ce în ce mai deasă a aerului de origine sahariană, care estompează influențele mediteraneene”. 

Cât de mult s-a încălzit, de fapt?

Observațiile empirice, personale, referitor la temperatura din aer resimțită pot să fie irelevante, atâta timp cât suntem expuși mai multor variații în termometre, zilnic (la aer condiționat, la soare, la umbră, pe malul unei ape, în mijlocul orașelor sau în pădure). Institutele meteo au introdus, în ultima vreme, o măsurătoare care încearcă să țină cont de mai mulți factori și care se traduce în temperatura resimțită. Deși inexactă, aceasta ne poate da o idee asupra confortului termic (dacă pare mai cald sau mai rece decât este în termometre). 

Felul în care resimțim temperatura variază și în funcție de umiditatea din atmosferă, de îmbrăcămintea pe care o purtăm sau, pur și simplu, de gradul personal de suportabilitate (dat inclusiv de anumite afecțiuni, ca bolile cardiovasculare).

Potrivit raportului întocmit de România, în cadrul programului ONU de combatere a schimbărilor climatice, numărul anual de zile calde și nopți tropicale a crescut în perioada 1991-2020, față de 1961-1990.

Datele prezentate de NASA arată că 2022 a fost al cincilea cel mai călduros an, din istoria măsurătorilor climatice. Specialiștii arată că ultimii nouă ani au fost cei mai călduroși ani de la începutul înregistrărilor moderne, în 1880. Aceasta înseamnă că Pământul, în 2022, a fost cu aproximativ 1,11 grade Celsius mai cald decât media de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Datele pentru 2023 vor fi procesate abia la finalul anului, dar deja tendințele arată o creștere peste cea de anul trecut.

Curba violet arată că anul 2023 a început sub media ultimilor 10 ani, însă a cunoscut o creștere bruscă, începând cu luna martie, ceea ce confirmă teoria anotimpurilor intermediare din ce în ce mai scurte și trecerile bruște de la temperaturile de iarnă, la cele de vară (și invers).

Este de menționat și că 3 iulie 2023 a fost ziua cu cea mai mare temperatură medie globală din istorie.