Un utilizator Facebook a postat un clip video în care afirmă că în conflictul dintre Israel şi Palestina au murit milioane de palestinieni:

„Dacă Israelul, care conduce Europa, conduce tot, intră în Palestina, de 75 de ani omoară la Palestinieni, arestează la palestinieni, îi alungă din ţara lor, le ia casele, le ia pământul, le ia tot, palestinienii n-au voie să-şi apere ţara în niciun fel! (…) Ce se întâmplă de 75 de ani?! Câte milioane de palestinieni au murit?!” (Min 0:52)

De unde a plecat conflictul

Teritoriile Palestinei şi Israelului se află în partea de este a Mării Mediterane, în Orientul Mijlociu. Tot în acest spaţiu se află oraşul Ierusalim şi Fâşia Gaza, o suprafaţă de uscat care se întinde de-a lungul coastei Mării Mediterane. Această zonă geografică este considerată Ţara Sfântă pentru evrei, creştini şi musulmani din cauza genealogiilor istorice şi religioase: creştinii consideră că este locul în care s-a născut Isus, musulmanii cred că în Ierusalim profetul Mahomed s-a înălțat la cer, iar evreii consideră acelaşi spaţiu ca fiind centrul vieţii lor religioase.

Poporul evreu îşi are originile în secolul XVII î. Hr., ele putând fi urmărite până la Avraam, considerat „părinte” atât al iudaismului (prin fiul său Isaac), cât și al islamului (prin fiul său Ismael). Din antichitate până în istoria modernă, acest popor nu a avut niciodată un stat propriu. Timp de secole, această zonă a Orientului Mijlociu a fost cucerită de diferite popoare. Pentru o perioadă de 400 de ani spaţiul a fost sub ocupaţia Imperiului Otoman (1517-1917).

Conflictul israelo-palestianian îşi rădăcinile în secolul al XVIII-lea. În 1897, la Primul Congres Sionist, care a avut loc în Basel, a fost expusă ideea ca evreii să aibă un stat propriu, iar acesta să se afle în Palestina, din cauza izvoarelor istorice reclamate de istoria poporului evreu.

Odată cu Primul Congres Sionist, a fost înfiinţată Organizaţia Sionistă Mondială, prin intermediul căreia, în actualul spaţiu israelo-palestinian, între 1904 şi 1914, au imigrat zeci de mii de evrei din întreaga lume. 

Înainte de Primul Război Mondial, Palestina, care făcea parte din Imperiul Otoman, nu exista ca stat. Populaţia locală era decimată de foamete, epidemii şi măsuri punitive impuse de otomani asupra naţionaliştilor arabi, care îşi doreau independenţa.

În decembrie 1917, Imperiul Britanic a cucerit acest teritoriu şi a impus o administraţie militară în Palestina, care a durat până în octombrie 1918.

*Sursa uca.edu

Între 1919 şi 1936, din cauza valurilor de persecuţii la care erau supuşi în Europa, prin concursul Imperiului Britanic, în Palestina au ajuns sute de mii de imigranți evrei, care au început să cumpere proprietăţile localnicilor, pentru a se stabili acolo, fapt care a stârnit opoziția arabă.  

În paralel cu exodul evreilor către acest teritoriu din Orientul Mijlociu, Consiliul Ligii Naţiunilor, o organizaţie formată din statele aliate care au câştigat Primul Război Mondial, a început demersurile pentru apariţia noul stat Israel. 

În iulie 1922, Consiliul Ligii Națiunilor a aprobat Declarația Balfour, un document prin care este statuată legătura istorică evreiască cu Palestina. În acelaşi an, pentru a legitima dreptul evreilor de a se stabili în acest spaţiu geografic, Imperiul Britanic a realizat un recensământ, care a avut următorul rezultat: populația totală a Palestinei era de 757.182 de persoane, dintre care 590.890 (78%) erau musulmani („mahomedani”), 83.794 (11%) evrei şi 73.024 (9%) creștini. 

În data de 29 septembrie 1923, Consiliul Naţiunilor Unite a mandatat Imperiul Britanic pentru a stabili pe teritoriul Palestinei un „cămin” pentru poporul evreu. 

Palestinienii au realizat că viitorul regiunii va fi determinat de densitatea populației și de proprietatea asupra terenurilor, iar în 1929 a avut loc prima revoltă a arabilor împotriva evreilor, soldată cu sute de victime de ambele părţi. Pe de o parte, evreii au înregistrat ca pierderi 133 de victime și 339 răniți, iar de cealaltă parte au fost ucişi 116 arabi au fost și 232 persoane au fost rănite.

În 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite, care a preluat de la britanici mandatatul asupra Palestinei, a decis împărţirea teritoriului în două state independente: unul arab palestinian, și celălalt evreiesc. 

Această decizie a stârnit valuri de revoltă ale popoarelor arabe vecine, încurajate de faptul că armata britanică s-a retras din acest spaţiu. 

În 1948, o parte din statele arabe şi palestinieni, pe de o parte, şi israelienii, pe de altă parte, au avut mai multe confruntări: Egiptul a lansat un asalt aerian asupra Tel Avivului, iar forțele arabe din Egipt, Transiordania (parte din actualul stat Iordania), Irak, Siria și Liban au ocupat zonele din sudul și estul Palestinei, care nu erau repartizate evreilor, dar și Ierusalimul de \Est. Pe de altă parte, israelienii au câștigat controlul drumului principal către Ierusalim prin Munții Yehuda și au respins cu succes atacurile arabe repetate. Până la începutul anului 1949, israelienii reușiseră să ocupe teritoriul Negev până la fosta frontieră Egipt-Palestina, cu excepția Fâșiei Gaza.

Situaţia geopolitică a rămas în această stare timp de aproximativ 20 de ani.

În 1967, în urma „războiului de 6 zile” dintre statul israelian şi statele arabe (Egipt, Siria și Iordania), Israelul a invadat Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza, zone care erau sub ocupaţie arabă şi a ocupat aceste teritorii.

Într-o încercare de a-şi recupera teritoriile pierdute, Egiptul şi Siria au atacat, în 1973, Israelul. Cunoscut sub denumirea de Războiul Yom-Kippur, conflictul a fost câştigat de Israel. Pierderile au fost de ordinul a aproximativ 8.500 de soldați pentru Siria şi Egipt și aproximativ 6.000 pentru Israel.

Până la începutul anilor 80 s-a instalat o perioadă de acalmie între statele arabe şi Israel.

În 1982, în operaţiunea „Pace pentru Galileea”, Israelul invadează Palestina, cu scopul de a distruge bazele de gherilă palestiniene de lângă granița de nord a Israelului.   

În 1986, pe fondul presiunilor la care erau supuşi palestinienii de către armata israeliană au izbucnit tot mai multe revolte sociale. Ele au culminat în anul următor, după ce armata israeliană a împuşcat doi studenţi care locuiau în Fâşia Gaza. 

Până la sfârşitul acestui an, autoritățile israeliene arestaseră peste 250 de tineri, cu vârste cuprinse între 13 şi 20 de ani care au fost maltrataţi într-un lagăr denumit Ansar II.

În 1987 a apărut gruparea HAMAS. Denumirea este acronimul pentru „Harakat al-Muqawama al-Islamiya”, denumire care înseamnă „Mişcarea de rezistenţă Islamică”. Ea a fost fondată de de șeicul Ahmed Yassin, un cleric palestinian.

În aprilie 1993, HAMAS a folosit pentru prima dată un atentat sinucigaș cu bombă.

Începând cu anul 1996, membrii grupării teroriste Hamas au realizat mai multe atacuri în Israel, iar după un an, Statele Unite ale Americii au declarat organizaţia drept teroristă. Drept răspuns la atentatele venite din partea Hamas, armata israeliană a bombardat, pentru trei săptămâni, teritoriile Libaneze. 

După anul 2000

Începând cu anii 2000, între Palestina şi Israel au avut loc conflicte periodice: pe de o parte, membrii Hamas au realizat atacuri sinucigașe şi atentate care au vizat obiective din statul vecin, pe de altă parte, armata israeliană a bombardat zone din teritoriul Palestinei, pe considerentul că acolo se aflau celule teroriste. 

Potrivit unui bilanţ realizat de United Nations Office for the Coordination of Humanitarian Affairs (OCHA), din 2008 până în 2022, în cadrul acestui conflict, 6.407 de palestinieni au murit şi 152.560 au fost răniţi. Aceleaşi date relevă că 308 de israelieni au murit şi 6.307 au fost răniţi.

Prin comparație, cele mai recente date oferite de OCHA arată amploarea conflictului actual: în data de 26 octombrie 2023 au fost declarate 7.326 de decese, iar în 30 octombrie 2023 numărul lor era de 8.309 decese.

*Sursa: ochaopt.org

Potrivit publicaţiei L’Orient Today (singurul cotidian libanez în limbă franceză), din  7 octombrie, când au avut loc atacurile Hamas pe teritoriul Israelului, au fost ucise 4.150 de persoane.

Centrul pentru Apărarea Drepturilor Omului din Israel prezintă o serie de date care arată proporţiile victimelor umane de ambele părţi ale conflictului. Potrivit acestora, din 2020 până la jumătatea acestui an, în acest conflict au fost ucişi 10.559 de palestinieni şi 449 de israelieni.

Ţinând cont de toate aceste date, atât cele istorice, cât şi cele recente, nu se poate spune cu exactitate care este numărul palestinienilor şi israelienilor ucişi în acest conflict. Este, totuși, probabil ca ele să nu fie de ordinul milioanelor, având în vedere că populația totală a Palestinei este de 5,3 milioane persoane, iar a Israelului este de aproximativ 9,7 milioane persoane.