Un nou mesaj distribuit pe Facebook preia un studiu despre flatulența scoicilor și gazele cu efect de seră apărut în urmă cu șase ani și se înscrie în sfera negării încălzirii globale. 

Mesajul conține din start erori, pentru că scoicile nu sunt crustacee, iar emisiile de gaze ale acestora nu pot fi considerate „flatulențe”. Am contactat doi specialiști, ca să vedem care sunt explicațiile reale ale fenomenuluii și dacă acesta este relevant la scară globală.

*Captură ecran 07.04.2023

Postările analizate reiau textul „Flatulențele scoicilor îi îngrijorează pe specialiștii în schimbări climatice. Aproximativ 10% din gazele cu efect de seră de la nivel global sunt produse de crustacee”. Articolul a apărut pe site-ul Descoperă.ro, în 2017. Postările pe Facebook readuc subiectul în spațiul online, la 6 ani după publicare. 

Articolul citează un studiu publicat în în urmă cu aproximativ șase ani. 

Am contactat doi profesori cu expertiză în științele mediului și biologie, care au citit studiul și au explicat datele prezentate în raport. Concluziile lor sunt că studiul nu se referă la scoici în general, ci la o anumită specie, iar datele nu sunt relevante la nivel global, ci doar pentru ecosistemul din Marea Baltică.

Prof. dr. Călin Baciu, de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului de la Universitatea ,,Babeș-Bolyai” crede că studiul este bine argumentat și bazat pe experimente relevante. „Instituția gazdă a studiului este serioasă și cercetarea pare să fie riguros făcută. Nu am motive sa cred că rezultatele sau concluziile nu sunt corecte. Articolele din revista în care a apărut acest studiu sunt revizuite cu multă atenție, de cercetători cu competențe similare cu ale autorilor (sistem peer review). Versiunea românească a comunicării, în schimb, conține unele confuzii. În articolul original sunt descrise experimente făcute asupra unei specii de bivalve (scoică). Acestea sunt moluște și nu crustacee. Între crustacee putem aminti raci, homari, creveți etc., care sunt cu totul diferiți de scoici. De asemenea, nu se amintește nicăieri despre flatulențe. Specia de moluște observată pare a fi foarte eficientă în producția de metan. Totuși, în articolul în discuție, producția de gaze cu efect de seră (metan și protoxid de azot) este atribuită ecosistemelor acvatice de mică adâncime în ansamblul lor, și nu neapărat unei specii de moluște, după cum sugerează titlul versiunii românești”.

Și dr. Bogdan Drugă, director al Institutului de Cercetări Biologice Cluj, a explicat că concluziile studiului nu se referă decât la ecosistemul cercetat, și anume Marea Baltică: 

„Din raport înțeleg că este vorba de scoici și viermi, nu crustacee. Autorii studiului au testat o specie de scoici și una de viermi (clasa Polychaeta) care trăiesc în sedimentul mărilor, la adâncimea de 20-30 de metri. Conform rezultatelor, cele două specii sunt într-adevăr responsabile de producerea a 9.5% din gazele cu efect de seră din Marea Baltică. Rezultatele sunt însă relevante doar pentru Marea Baltică, care este o mare foarte puțin adâncă (având adâncimea medie de 55 de metri). Prin comparație, Marea Neagră are adâncimea medie de peste 1.000 de metri, în timp ce majoritatea restului mărilor și oceanelor sunt chiar mai adânci de atât. Așadar, cele două specii se găsesc doar în zonele de coastă sau în mările foarte puțin adânci, iar acel procent de 9.5% este relevant exclusiv pentru acele zone, nu la nivelul întregii planete”.

Cercetătorul Stafano Bonaglia de la Universitatea din Stockholm a subliniat, pentru ziarul The Guardian, că: ,,scoicile eliberau aceste gaze cu mult înainte ca încălzirea globală să devină o problemă” și consideră că ,,emisiile recente ar fi putut fi exacerbate de îmbogățirea apelor de coastă, din cauza scurgerii de îngrășăminte agricole”.

Care este diferența dintre metan și dioxid de carbon?

La nivel mondial, principalele gaze cu efect de seră emise de activitățile umane sunt: 

1. Dioxidul de carbon (CO2), care rezultă cel mai mult din arderea combustibililor fosili. Cu efect în reglarea cantității de CO2 sunt și acțiunile omului asupra naturii, precum defrișări și cultivarea excesivă, dar și utilizarea substanțelor chimice în terenurile agricole. 
2. Metanul (CH4), care rezultă din activitățile agricole, separarea deșeurilor și arderile biomasei în calitate de combustibil