Un utilizator de Facebook a încărcat pe pagina sa, în 20 ianuarie 2025, un reel în care afirmă că „pe vremea regelui Burebista și a marelui preot Deceneu, geto-dacii au acceptat să-și distrugă viile și să renunțe la vin, din rațiuni spirituale și de disciplină militară, la cererea lui Deceneu și Burebista”. Conform autorului postării, afirmația are ca sursă lucrarea geografului grec Strabon, „Geografia”. 

„Acest lucru se petrecea în perioada de glorie a regatului lui Burebista, atunci când acesta avea o forță militară de care se temea și Roma. Evenimentul cu distrugerea viilor este fără precedent în lumea antică europeană, și ne arată uriașa încredere pe care geto-dacii o aveau în conducătorii lor, dar și în destinul glorios pe care-l puteau avea ca popor”, mai spune utilizatorul.

Viticultura era într-adevăr o ocupație răspândită în diverse zone ale Daciei romane. O arată și cercetătoarele Simona Regep (lector universitar la Universitatea de Vest din Timișoara) și Oana-Cornelia Tutilă (arheolog în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva), în lucrarea „Aspecte ale cultivării viței de vie în Dacia Romană”. Există mai multe dovezi în acest sens, precum monede din timpul împăratului Traian pe suprafața cărora apar spice de grâu și ciorchini de struguri, dar și de diverse unelte – cosoare, cuțite curbe, de diferite dimensiuni, folosite în viticultură.  

În postarea verificată se face referire la geograful antic Strabon din Amaseya, „Geografia”, cartea a VII-a: „Ajuns în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani”.

L-am întrebat în legătură cu acest aspect și pe istoricul Mihai-Florin Hasan, profesor la Colegiul Ortodox „Mitropolit Nicolae Colan”. Acesta afirmă: „Nu putem extrapola foarte mult dincolo de litera textului. Informația se găsește doar la Strabon, ca urmare nu o putem verifica decât cu informații arheologice, iar arheologia, atât cât se poate indica, dă o prezența de amfore grecești (se transporta ulei de măsline și vin în acestea); de exemplu, în anii 1960-61 s-au descoperit în județul Ialomița o serie de amfore grecești datate în secolele 1 î. Hr. – 1 d. Hr., ceea ce poate sugera că populația locală continua să consume vin sau ulei adus din spațiul grecesc. Multe din aceste afirmații trebuie luate cu prudență; din punctul meu de vedere: este posibil ca acest fapt să fi avut loc, dar amploarea fenomenului să fi fost limitată ca timp și spațiu”.

El adaugă că pasajul ar trebui interpretat în context – Burebista, sfătuit de marele-preot Deceneu, a hotărât să intervină asupra unuia dintre viciile poporului său. În acea perioadă, era un fapt comun să se considere tracii mari consumatori de alcool. „Personal, cred că este o povestioară cu iz moralizator, prin care geograful antic explica pe scurt contemporanilor săi cum au putut geții și dacii să devină un stat militarist energic”, mai spune istoricul. 

Concluzie

Nu există suficient context pentru a afirma cert că geto-dacii, cunoscuți pentru acest viciu, ar fi renunțat la alcool. Afirmația despre interdicția vinului sub Burebista provine exclusiv de la Strabon. Cu toate acestea, dovezile arheologice sugerează faptul că dacii consumau vin în continuare, viticultura fiind răspândită în Dacia romană.