Strategiile antipandemie pregătite de Organizația Mondială a Sănătății, dar și apariția unor viruși noi (lucru absolut normal, OMS actualizează frecvent lista cu noii viruși apăruți și cu focarele suspecte de a deveni epidemii) este folosită drept pretext, de unii internauți, pentru promovarea teoriilor privind „regizarea” unei noi pandemii. Factual.ro a mai analizat mesaje care susțineau, în mod fals, că aceste strategii sunt, de fapt, planuri pentru pregătirea unei noi pandemii.

În același sens, un videoclip postat pe Facebook susține că Bill Gates, împreună cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pregătesc următoarea pandemie. În videoclip apare un medic, director al unui spital din Irlanda, care prezintă virusul Marburg drept sursa unei viitoare crize sanitare majore.

Iniţial, materialul video a apărut pe un cont Tik Tok, numit „@nea_marin066”, unde sunt postate în special mesaje conspiraţionale pe diverse subiecte (cenzură în social media, manipularea climatică, noua ordine mondială, războiul din Ucraina etc.). 

Videoclipul analizat prezintă materiale informative publicate în anul 2021 de Gavi (Fundația Bill și Melinda Gates), dar și unele provenind de la Organizatia Mondială a Sănătății. Materialele sunt despre febra Marburg, fiind sugerată ideea că aceste două instituții deja pregătesc un presupus vaccin de tip PCR, denumit RiVax, împotriva virusul Marburg, care ar urma să fie transformat într-o nouă pandemie. Materialul publicat de Gavi este intitulat „Următoarea pandemie: Marburg?”, ceea ce i-a făcut pe mulți conspiraționiști să speculeze.

Teoria a fost popularizată în mediul online încă din 2021. Fact-checkerii de la Australian Associated Press (AAP) au dezminţit afirmaţia unui aşa-zis pilot, potrivit căruia Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat o nouă pandemie, de data aceasta cauzată de virusul Marburg. 

Ce este virusul Marburg?

Potrivit OMS, boala Marburg este o febră hemoragică virală, cu o rată a mortalității de 70, până la 88%, în unele focare. Face parte din aceeași familie cu virusul care provoacă Ebola. În 1967, două mari focare care au avut loc simultan în Marburg, Frankfurt (Germania) și în Belgrad (Serbia) au condus la recunoașterea oficială a bolii. 

Iniţial, apariţia focarului a fost legată de activităţi ştiinţifice de laborator, unde s-au folosit maimuțe verzi africane (Cercopithecus aethiops) importate din Uganda. 

Ulterior, au fost raportate focare și cazuri sporadice în Angola, Republica Democrată Congo, Kenya, Africa de Sud (la o persoană cu istoric de călătorie recent în Zimbabwe) și Uganda. În 2008, au fost raportate două cazuri independente la persoane care au vizitat o peșteră locuită de liliecii Rousettus din Uganda.

În prezent, se crede că infecția umană cu virusul Marburg rezultă, în primă fază, din expunerea prelungită la mine sau peșteri locuite de liliecii Rousettus. După ce o persoană este infectată cu virusul, Marburg se poate transmite prin contact direct (zgârieturi sau membranele mucoase) cu sângele, secrețiile, organele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate și cu materialele (de exemplu lenjerie de pat, îmbrăcăminte) contaminate de aceste fluide.  

Cum se tratează boala Marburg?

Nu există un tratament specific pentru febra hemoragică Marburg, informează Centrul pentru Controlul Bolilor şi Prevenţie (CDC) din Statele Unite. În principiu, se are în vedere menţinerea fluidelor și electroliților pacientului la un nivel optim, monitorizarea oxigenului și a tensiunii arteriale, înlocuirea sângelui pierdut prin transfuzii și tratarea oricăror infecții.

În 30 ianuarie 2023, Institutul Naţional de Sănătate (NIH) din America a menţionat o lucrare, recent publicată în revista The Lancet, despre un vaccin experimental împotriva virusului Marburg (MARV) evaluat pentru prima dată într-un studiu clinic uman. Însă, până la acest moment, nu există un vaccin aprobat oficial împotriva Marburg.

A fost declarată pandemie de Marburg?

Conform datelor prezentate de CDC, au fost semnalate focare privind virusul Marburg în anii:

1967 – Germania şi Iugoslavia – 31 persoane

1975 – Johannesburg, Africa de Sud – 3 persoane

1980 – Kenya – 2 persoane

1987 – Kenya – 1 persoană

1990 – Rusia – 1 persoană

1998-2000 – Republica Democrată Congo- 154 persoane

2004-2005 – Angola – 252 persoane

2007 – Uganda – 4 persoane

2008 – cetăţean american întors din Uganda

2008 – cetăţean olandez cu istoric de călătorie în Uganda

2012 – Uganda – 15 persoane

2014 – Uganda – 1 persoană

2017 – Uganda – 4 persoane

2021 – Guinea – 1 persoană

2022 – Ghana – 3 persoane

În 13 februarie 2023, guvernul Guineei Ecuatoriale (GREG) a raportat existenţa unui focar de febră hemoragică Marburg (MVD). În 8 iunie 2023, după 17 cazuri confirmate și alte 23 probabile, conform recomandărilor OMS, Ministerul Sănătății din Guineea Ecuatorială a declarat încheiat focarul Marburg (MVD).

În 21 martie 2023, autorităţile din Tanzania au semnalat apariţia primului focar de boală Marburg din țară. Focarul a fost declarat încheiat cu mai puțin de zece săptămâni mai târziu, cu un total de 9 cazuri, dintre care 8 confirmate prin teste de laborator. 

După cum subliniază CDC, în acest moment, nu există dovezi ale unei legături între focarele din Guineea Ecuatorială și Tanzania. Totodată, nu au fost raportate cazuri de MVD pornind de la aceste focare în afara statelor menționate. Prin urmare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu a declarat existenţa unei pandemii Marburg.

În plus, virușii cu o rată mare a mortalității au un risc mai mic de a provoca o pandemie. Motivul este că acești viruși își ucid gazdele prea repede pentru a se răspândi pe scară largă. De exemplu, gripa spaniolă din 1918 a avut o rată a mortalității de aproximativ 2,5% și a ucis între 50-100 de milioane de oameni. În schimb, virusul Sars-Cov-2 are, în prezent, o rată de mortalitate mai mică de 1%, dar este o boală foarte contagioasă, care a provocat aproape 7 milioane de decese. Prin comparație, virusul Marburg are o rată medie a mortalității de peste 70%, motiv pentru care focarele se sting relativ rapid, prin decesul gazdelor.