Un videoclip în care apare bărbat care prezinta o mașinărie, cu un narator necunoscut, susține că „atunci când cei morți sunt dați de mâncare celor vii, știi că sfârșitul este aproape”, a adunat sute de mii de vizualizări în ultimele zile.

Filmarea a fost preluată de un utilizator Facebook, cu următoarea descriere:  „Morții sunt lichefiați și puși în mâncare pentru cei vii!! Când cei morți sunt dați de mâncare celor vii – atunci știți că sfârșitul lumii este aproape! (…) acolo se macină și bebeluși, și cine știe ce altceva în aceste fabrici de procesare a cărnii (carmangerii). Cum e atunci când mănânci și bei oameni morți? E clar că ăsta e un ritual satanic!”.

*Captură ecran 03.07.2023

Naratorul susține că mașinăria este o „cameră a morții – cameră de spălat, pe care o numesc aquamation, unde lichefiază morții (…) îi reciclează și îi hrănesc celor vii”. De asemenea, în videoclip se mai menționează următoarele:

„Ei macină oasele morților într-o pudră, pe care o numesc Fosfat de Calciu care va fi folosit pentru procesarea mâncării, fără îndoială. Poate chiar și în vitaminele tale. Astfel, care sunt implicațiile când oamenii încep să mănânce oameni morți, precum canibalismul? (…) Îi folosește pe morți pe post de compoziție alimentară, iar oamenii o beau (…) În esență, oamenii sunt transfigurați prin acest suc mormântal, pe măsură ce sunt forțați să-l bea!” 

În doar o săptămână, postarea a adunat peste 190.000 de vizualizări și mii de distribuiri. 

Ce se prezintă, de fapt, în videoclip?

Videoclipul a fost preluat dintr-un interviu al publicației Wired din 2017, în care Dean Fisher, fostul director al al unui program al Universității din California, Los Angeles, la David Geffen School of Medicine, explică modul în care funcționează mașina de hidroliză alcalină numită Resomator.

Practic, Fisher spune că aparatul dizolvă corpurile printr-o metodă mai curată și mai umană decât incinerarea. Corpurile sunt puse pe o tavă, înfășurate în plastic bio, pentru a fi eliminate în mașina de hidroliză alcalină, care le transformă în lichid și os „alb pur”. 

„Ce facem este că luăm procesul natural de descompunere și îl accelerăm. Procesul dizolvă corpul în trei spre patru ore și apoi fluidul intră în rezervorul de acumulare, iar osul și oricare dintre protezele rămase sunt pe tavă. (…) Ce ne face unici față de incinerarea cu flăcări? (…) Toate acestea (n.r. – resturile organice) ar fi arse și s-ar crea mai mult gaz CO2. Acesta (n.r. – arătând spre o rămășiță) este, de fapt, metacrilat de metil, cunoscut sub numele de ciment osos. (…) De departe este cea mai prietenoasă opțiune cu mediul dintre toate opțiunile care există”.

Ce este hidroliza alcalină?

Hidroliza alcalină este o metodă prin care se folosește apa, substanțe chimice alcaline, căldura și uneori presiunea și agitația, pentru a accelera descompunerea naturală. De aici rezultă fragmente osoase și un lichid neutru, numit „efluent”. Descompunerea care are loc în hidroliza alcalină este aceeași cu cea care are loc în timpul înmormântării tradiționale, doar că accelerată puternic de substanțele chimice, potrivit Asociației de Incinerare din America de Nord (Cremation Association of North America – CANA).

Efluentul este steril și conține săruri, zaharuri, aminoacizi și peptide, iar după încheierea procesului nu mai există țesut și nici ADN. 

Hidroliza alcalină mai este uneori denumită „incinerare fără flacără”, „incinerare cu apă”, „incinerare verde”, „incinerare chimică”, „incinerare lichidă”, „acvamare”, „biocremație” sau „Resomation”.

Potrivit aceleași surse, în 2010, Consiliul de Administrație al CANA a votat pentru extinderea definiției asociației a incinerării pentru a include procese precum hidroliza alcalină. Rațiunea principală pentru aceasta a fost că erau deja în vigoare legi de stat și provinciale care determinau că hidroliza alcalină poate fi folosită ca incinerare. Din perspectiva consumatorului, procesele și rezultatele sunt similare.

Diferența dintre ce rămâne după incinerare versus acvamare (implanturile medicale și rămășițele celor decedați) o putem vedea în imaginea următoare:

*Sursă: Bio-Response Solution

Procesul, însă, nu este unul nou. Hidroliza alcalină a fost dezvoltată și patentată în 1888 de către Amos Herbert Hanson, un fermier care căuta o modalitate de a face îngrășământ din carcase de animale. În 1993, primul sistem comercial pentru cadavre umane a fost instalat la Albany Medical College. Procesul a continuat să fie adoptat de universități și spitale cu programe de donare de corpuri în următorii zece ani, iar procesul a fost folosit pentru prima dată în industria funerară în 2011, de două case funerare diferite – una în Ohio și una în Florida, SUA. 

Ce se întâmplă cu „pudra” rămasă în urma procesului?

Compania Bio-Response Solution, care folosește această metodă revoluționară, explică ce se întâmplă cu rămășițele: „Rămâne cu 20-30% mai multă cenușă decât ar primi cineva de la o incinerare cu flacără. La sfârșitul procesului, resturile anorganice ale corpului (fosfatul de calciu al oaselor) seamănă cu resturile scheletice. În America de Nord și în alte părți ale lumii se obișnuiește procesarea mineralelor într-o pulbere, pentru a fi plasată într-o urnă”. Acea pulbere este respectiva „pudră” la care face referire utilizatorul Facebook în postarea pe care o verificăm, despre care spune că va fi folosită la procesarea mâncării, însă aceasta trebuie înapoiată aparținătorilor.

Spre exemplu, criteriile stabilite de autoritățile din Ontario, Canada, arată că nicio rămășiță umană hidrolizată nu va părăsi clădirea în care are loc procesul numai dacă rămășițele au fost prelucrate, astfel încât să fie adecvate pentru împrăștiere sau inurnare, dar și că la finalizarea procesului operatorul „trebuie să furnizeze un certificat de hidroliză împreună cu rămășițele umane hidrolizate persoanei care are autoritatea legală de a le revendica” (familie/aparținător). De asemenea, procesul nu poate fi folosit fără un certificat eliberat de medicul legist, un permis de înmormântare eliberat de municipalitate prin care se verifică înregistrarea decesului și o cerere de hidroliză semnată de persoana cu împuternicire legală pentru a o autoriza.

Pentru SUA, ghidul Asociației Naționale a Directorilor de Pompe Funebre pe baza căruia se scriu legile care reglementează hidroliza alcalină poate fi consultat aici.

În ceea ce privește ce poate să facă familia cu rămășițele, în Canada și în SUA acestea pot să fie păstrate acasă într-o urnă, să fie împrăștiate (însă există locații în care acest lucru nu este permis sau în care este nevoie de aprobare) sau îngropate în cimitire care au spații destinate pentru acest lucru.

La întrebarea „Ce se întâmplă cu apa din procesul de hidroliză alcalină?” răspunde tot compania Bio-Response Solution: „Apa este returnată în ecosistem prin instalația normală de tratare a apelor uzate, la fel cum o fac toate casele de pompe funebre din Statele Unite, Canada și multe alte părți ale lumii în timpul procesului de îmbălsămare. Procesul de acvamare produce o soluție complet sterilă de aminoacizi, zaharuri, nutrienți, săruri și săpun, într-o soluție de apă. Acestea sunt produse secundare ale descompunerii naturale”.

Teorie conspiraționistă globală

Interviul cu Dean Fisher a mai fost preluat, în același mod, și în SUA, în martie 2023. Associated Press și Reuters au făcut verificări privind postări pe rețelele de socializare care pretindeau același lucru, că prin acest proces rămășițele oamenilor morți ar fi folosite pentru hrănirea celor vii (vezi aici și aici). 

Sistemele de tratare a apelor uzate – apă uzată de la toalete, chiuvete, dușuri și aparate electrocasnice – sunt separate de cele utilizate pentru a produce apă curată de la robinet. Unele orașe au programe care transformă apele uzate în apă potabilă, a remarcat Joe Wilson, CEO al Bio-Response Solutions, arată și Associated Press în verificare.

Pentru Reuters, Barbara Kemmis, directorul executiv al CANA, a declarat că nu este posibil ca cetățenii să consume „oameni lichefiați” fără ca ei să știe acest lucru. Ea a spus că efluentul steril este eliberat în sistemul de apă uzată și se amestecă cu „apa de ploaie, canalizarea etc. înainte de a fi procesat la un centru de tratare a apelor uzate” și „abia atunci apa va fi disponibilă pentru gospodării”, relatează Reuters.

În concluzie, afirmația utilizatorului Facebook este falsă. Hidroliza alcalină dizolvă cadavrele, fiind un proces care duce la accelerarea descompunerii, însă în urma acestuia nu mai rămâne țesut și nici ADN de la persoana decedată. Totodată, „pudra” despre care spune că se folosește la procesarea mâncării ajunge, de fapt, la aparținători, la fel ca în cazul incinerării. Resturile NU sunt folosite în industria alimentară, iar serviciile de hidroliză alcalină nu sunt impuse și nici obligatorii, ci contractate de familiile celor decedați, care decid și ce fac cu cenușa rămasă.