Într-o postare Facebook se afirmă că în Asia sunt aproximativ 80 de milioane de persoane care vorbesc un dialect al limbii „române arhaice”. 

„Asia reprezintă continentul cel mai întins și cel mai populat de pe Terra. Aici locuiesc rude vechi ale neamului nostru. Sunt de peste 4 ori mai mulți decât românii din țară. Lucian Cueşdean afirma: „Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat românești, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmașii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanța dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”, scrie utilizatorul, în cadrul postării.

Textul este o preluare a unui articol publicat în urmă cu 6 ani în cadrul unei reviste online cu temă naționalistă.

Articolul se bazează pe susținerile făcute de Lucian Cueșdean, un fost medic primar (dar care nu este lingvist), pasionat de teme naționaliste, care neagă originile latine ale românilor și promovează teze privind pre-existența poporului român. Este autorul unor volume dintre care poate fi menționat titlul „Senzational! Suntem romani de peste 2500 de ani si nu ne tragem de la Roma”.  

„După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul daco-roman a fost unul fratricid.

Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, este opinia lui Cueșdean din cadrul articolului preluat în postarea Facebook.

Aceste afirmații contravin opiniei majoritare susținute de lingviștii români consacrați, potrivit căreia nu există, până în prezent, un izvor istoric al culturii daco-gete care să ofere informații despre limbajul scris sau vorbit folosit de această populație din antichitate. Factual.ro a publicat un articol despre acest subiect, care poate fi accesat aici.

De asemenea, lingvistul Dan Ungureanu a declarat, pentru Factual.ro, că nu poate fi vorba de o „română arhaică”, ale cărei cuvinte să se regăsească și în dialectele punjabi din India:

„Un medic senil, Lucian Cueșdean, a pus mîna pe un dicționar punjabi și a început să caute cuvinte românești. Cele mai multe sînt false pozitive (am scris, cu Alexandru Șișu, o carte întreagă despre psihologia cognitivă a lingvisticii istorice, Reconstructing languages. A cognitive assessment of historical and comparative linguistics. O parte sînt moșteniri comune din indo-europeană, altă parte, împrumuturi din persană, arabă ori turcă (spre română, respectiv spre hindi și bengali). 

Nu există absolut nici o legătură specială între română și punjabi, nici o istorie comună între români și indieni. Există doar românii, un popor mic, apărut tîrziu, care nu scrie nimic, și care e atestat în cronicile și documentele altora. Maghiarii au stat și sînt atestați din sec. 8, sîrbii la fel, bulgarii din sec. 7.  Primul stat român apare abia la 1300, cinci secole după sîrbi, șase secole după bulgari, patru secole după unguri. Românii creează state tîrzii și instabile (în afară de Mircea cel Bătrîn, Alexandru cel Bun și Ștefan, domniile sînt scurte, de cîte doi ani în medie ; nu există nici o tradiție sau rînduială de succesiune sau mod de alegere al domnilor, cel care reușea să mituiască mai mulți aliați lua tronul, de obicei cu luptă)”, explică Dan Ungureanu. 

Textul integral al lui Dan Ungureanu, pentru Factual.ro, poate fi citit pe Blogul Factual.

De asemenea, potrivit cursului „Istoria limbii române literare” susținut de conf. univ. dr. Niculina Iacob din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, primele tentative de sintetizare a unei gramatici române datează din secolul 18 și constau într-o serie de încercări izolate a oamenilor de cultură din perioada respectivă de a imita unele modele culturale din zona occidentală a Europei.

Potrivit Institutului de lingvistică „Sextil Pușcariu”, limba română are mai multe dialecte și graiuri catalogate pe două grupe principale:

Dialectele limbii române

• Dacoromân – în Dacia istorică;
• Aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi Bulgaria, arar în România);
• Meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar, în regiunea numită Meglenia; vorbitorii acestui dialect sunt urmaşii românilor din Imperiul Romano-Bulgar;
• Istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia ( inițial denumit dialect rotacizant, din care se va dezvolta ulterior dialectul morlac și mai târziu, dialectul istroromân).

Graiurile limbii Române

Grupa nordică (grupa moldo-ardelenească):

• Graiul ardelenesc
• Graiul crișean
• Graiul crișean din Ungaria
• Graiul bănățean
• Graiul ungurean
• Graiul maramureșean
• Graiul bucovinean
• Graiurile românești din Ucraina
• Graiul moldovenesc
• Limba daco-română vorbită în Republica Moldova

Grupa sudică (grupa meridională):

• Graiul muntenesc și făgărășean
• Graiul oltenesc
• Graiul „țăran” 

Concluzie

Se poate afirma că nu există o limbă „română arhaică” care să aibă un dialect comun cu vreun dialect punjabi, limba vorbită în India, ca atare postarea este falsă.