Un utilizator meta a postat un text despre cum suprapopularea ar fi un fenomen de inginerie socială, cu următorul text: 

„Asta o să vă ajute să pricepeți ce sunt orașele suprapopulate – de ce acolo sunt cei mai mulți vaccinați, poponari, fulgi de nea, halitorii de copii și, de asemenea,  veți pricepe  momentul bio-social de apariție a USR-ului.  Și că nu mai e cale de întors. Suprapopularea nu se aplică la nivel planetar – asta e vrăjeală – dar se aplică ( intenționat) la nivel urban, tocmai pt a se ajunge la o populație de Tip D.” 

Acest text face trimitere către un articol de pe site-ul evz.ro.

Articolul de pe site prezintă experimentul „Universul 25”, realizat de John Calhoun între anii 1950 și 1970. Acesta a studiat comportamentul șoarecilor în condiții de suprapopulare și resurse abundente. 

Conform articolului, rozătoarele au prosperat, dar pe măsură ce populația a crescut, au apărut fenomene de supraaglomerare și stres, ceea ce a dus la un colaps al comportamentului social și o scădere a natalității. În etapele finale, șoarecii au dezvoltat comportamente aberante, precum canibalismul, agresivitatea inutilă și izolarea socială, ducând în cele din urmă la extincția populației.

Concluziile experimentului sugerează că suprapopularea poate duce la prăbușirea morală și socială a unei societăți. 

Totuși, interpretările variază, unii considerând că experimentul reflecta mai degrabă probleme de distribuție decât de suprapopulare propriu-zisă.

Ce spune de fapt acest experiment

Experimentul a fost detaliat de către John Calhoun în două articole științifice: „Population Density and Social Pathology” și „A Behavioral Sink”. 

În primul articol publicat în Scientific American în 1962, sunt analizate efectele densității populației asupra comportamentului șobolanilor de laborator. 

În timpul experimentului, șobolanii au fost plasați într-un spațiu restrâns, cu hrană din abundență și fără amenințarea prădătorilor sau a bolilor, pentru a observa impactul interacțiunilor sociale atunci când singura limitare era spațiul. Pe măsură ce densitatea populației creștea, au apărut anomalii comportamentale severe. Calhoun a numit fenomentul ca fiind scufundare comportamentală. Șobolanii au început să manifeste neglijență maternă, deviații sexuale, retragere socială și chiar canibalism, în special femelele, care nu mai reușeau să își îngrijească puii, ceea ce a dus la rate ridicate de mortalitate infantilă.

Experimentul sugerează că, odată ce densitatea populației depășește un punct critic, comportamentele devin disfuncționale, iar structura socială se degradează, afectând chiar și capacitatea de reproducere a grupului.

În cel de-al doilea reeditat în Roots of Behavior și sponsorizat de U.S. Department of Health, Education, and Welfare, sunt explorate efectele densității populației asupra comportamentului social al șobolanilor. 

Fenomenul de scufundare comportamentală (Behavioral Sink), observat în condiții de aglomerare extremă, unde comportamentele normale ale șobolanilor sunt înlocuite cu manifestări patologice, precum agresivitatea extremă, canibalismul și activitățile sexuale deviante. 

Pe măsură ce densitatea populației creștea, comportamentele deviante deveneau din ce în ce mai frecvente. Hrănirea a devenit un act social, șobolanii preferând să se hrănească doar în prezența altor indivizi, ceea ce a dus la aglomerări extreme în anumite compartimente. 

Comportamentele normale, cum ar fi construirea cuiburilor și îngrijirea puilor, au fost grav afectate, cu femele care abandonau puii sau nu mai reușeau să construiască cuiburi adecvate. În plus, comportamentul sexual a fost perturbat, fiind observate acte de homosexualitate și pansexualitate. Studiul evidențiază consecințele psihologice și fiziologice ale densității mari, incluzând probleme de reproducere și infecții uterine la femele. Calhoun subliniază că aglomerarea excesivă poate duce la colapsul funcțiilor sociale esențiale, cu implicații importante pentru înțelegerea efectelor densității populației și în contextul societății umane.

În ambele articole, Calhoun sugerează că efectele negative ale densității mari, cum ar fi patologiile comportamentale, stresul social și colapsul structurii sociale, pot fi relevante și pentru oameni. Conceptul său de “scufundare comportamentală” reflectă un avertisment privind riscurile pe care le poate implica suprapopularea pentru sănătatea și stabilitatea unei societăți.

„În teza celebră a lui Thomas Malthus, viciul și mizeria impun limita naturală finală a creșterii populațiilor. […] Dar ce putem spune despre viciu? Lăsând deoparte povara morală a acestui cuvânt, care sunt efectele comportamentului social al unei specii asupra creșterii populației — și ale densității populației asupra comportamentului social?” (Population Density and Social Pathology)

„Aceste condiții și procese care culminează într-o reîntâlnire mai frecventă decât întâmplarea a unor aglomerări accentuate de indivizi în apropierea punctului alfa de răspuns pozitiv (PRS) constituie o scufundare comportamentală.” („Behavioral Sink”)

Criticile aduse studiului

Principalele critici asupra limitelor acestui experiment și în special asupra extinderii concluziilor către oameni au fost redactate de către Edmunt Ramsden profesor la Queen Mary University of London în mai multe lucrări precum: Escaping the Laboratory: The Rodent Experiments of John B. Calhoun & Their Cultural Influence, From Rodent Utopia to Urban Hell: Population, Pathology, and the Crowded Rats of NIMH și Travelling Facts about Crowded Rats: Rodent Experimentation and the Human Sciences.

Diferențe fundamentale între oameni și rozătoare

Calhoun a sugerat că densitatea ridicată a populației duce inevitabil la colaps social, extrapolând observațiile din experimentele cu șobolani și șoareci la oameni. Această analogie ignoră diferențele semnificative dintre cele două specii, inclusiv capacitatea umană de adaptare prin cultură, tehnologie și organizare socială. 

Comportamentele observate în „Universul 25″, precum agresivitatea extremă și retragerea socială, nu sunt direct comparabile cu cele umane, deoarece oamenii posedă mecanisme complexe de reglare socială și emoțională.

Simplificări excesive și popularizare distorsionată

Conceptul de „behavioral sink” (scufundarea comportamentală) a fost popularizat ca o metaforă pentru decăderea urbană, dar în moduri care au ignorat complexitatea experimentelor originale. Calhoun și-a dorit să evidențieze nu doar patologiile asociate densității ridicate, ci și modalități prin care acestea pot fi prevenite, cum ar fi prin designul inteligent al spațiilor. Aceste mesaje pozitive au fost, în mare parte, pierdute în procesul de popularizare, ceea ce a condus la o percepție unilateral negativă a densității populației.

Critica determinismului biologic

Extrapolarea concluziilor din experimentele pe animale la oameni a fost criticată pentru determinismul biologic pe care îl implică. Cercetătorii au subliniat că patologiile sociale umane nu sunt cauzate direct de densitatea populației, ci de factori socio economici, politici și culturali. De exemplu, percepția subiectivă a aglomerației joacă un rol mult mai important într-un context uman decât densitatea fizică propriu-zisă.

Inconsistențe în rezultatele altor studii

Studiile ulterioare care au investigat impactul densității asupra comportamentului uman au oferit rezultate contradictorii. De exemplu, unele cercetări au arătat că densitatea nu are efecte negative semnificative, iar altele au subliniat că factorii mediatori, precum controlul asupra interacțiunilor sociale, sunt mai relevanți decât densitatea în sine. Această variabilitate arată că generalizarea concluziilor lui Calhoun este problematică.

Importanța designului spațial

Un aspect adesea ignorat în popularizarea experimentelor lui Calhoun este accentul pe care acesta l-a pus pe designul mediului. Studiile ulterioare în psihologia de mediu au demonstrat că efectele negative ale densității pot fi reduse semnificativ prin proiectarea adecvată a spațiilor, cum ar fi înlocuirea coridoarelor lungi cu suite mai mici și spații comune bine gândite. Acest lucru subliniază că soluțiile arhitecturale și sociale pot preveni problemele asociate densității ridicate.

Deși experimentele lui Calhoun oferă o perspectivă interesantă asupra impactului densității populației asupra comportamentului, limitele lor metodologice și interpretările simpliste le fac inadecvate pentru a explica patologiile sociale umane. Este esențial să înțelegem complexitatea factorilor care influențează comportamentul uman și să evităm extrapolările care ignoră diferențele fundamentale dintre oameni și alte specii.

Astfel, articolul de pe evz.ro a pus un accent extins pe rezultatele experimentului Univers 25 și nu a nuanțat în deajuns criticile aduse acestui experiment și mai ales extrapolarea concluziilor pentru societatea umană. Textul utilizatorului meta face o analogie eronată între experimentele lui Calhoun și societatea umană, ignorând diferențele fundamentale dintre oameni și rozătoare, precum adaptabilitatea culturală și capacitatea de organizare socială. 

Suprapopularea urbană nu este un proces „intenționat”, ci rezultatul unor factori economici, migraționali și de dezvoltare. De asemenea, asocierea densității cu comportamente precum vaccinarea sau orientarea sexuală este complet nefondată științific, acestea fiind fenomene influențate de educație, cultură și politici publice. Ideea unei „populații de Tip D” sau orice scenariu apocaliptic inspirat din experimentele pe șobolani este un fals menit să creeze panică, fără vreo bază reală în studiile asupra comportamentului uman.