Un utilizator Facebook a postat zece afirmații intitulate „LEGILE ZALMOXIENE”. Și alți utilizatori de Facebook au realizat postări similare.

*Captură ecran 07.03.2023

„Decalogul”, care face referiri generale la conduita umană, îi este atribuit lui Zamolxe (ori Salmoxis, Zamolxis, Samolxis). Este zeitatea supremă din panteonul geto-dacic, potrivit istoricului grec Herodot.

Este foarte important de menționat că nu există surse scrise directe, autohtone, din vechea Dacie, care să facă referire la Zamolxe. Totodată, nu avem surse, din perioada respectivă, care să ateste că acest cult al lui Zamolxe s-ar fi bazat pe cutume sau reguli scrise. Decalogul din postarea analizată este sută la sută fabricat și nu are nicio bază istorică. Astfel de postări sunt folosite de promotorii ideilor daco-centrice, pentru validarea unei identități cultural-istorice false.

Potrivit acestui articol publicat în Historia de istoricul Andrei Pogăciaș, dacii apar prima dată menționați într-o scriere abia în secolul 1 î.e.n., în celebra lucrare a lui Cezar, De bello gallico, unde dacii sunt menționați fugitiv. 

Potrivit tezei de doctorat intitulată „Zalmoxis de la Herodot la Mircea Eliade”, scrisă de istoricul Dan Dana, majoritatea surselor care fac referiri la Zalmoxe se inspiră din conținutul lucrării „Istorii”, care îi aparține istoricului grec Herodot (sec. V î.Hr.). Acesta face următoarele referințe la adresa lui Zamolxe, zeul principal al geților: 

„Crezul geților în ceea ce privește nemurirea este următorul. Ei cred că de fapt nu mor cu adevărat, ci că, atunci când pleacă din această viață, merg la Zamolxe, care e numit și Gebeleizis de către unii dintre ei. Acestui zeu îi trimit, o dată la cinci ani, un mesager, care e ales prin tragere la sorți din toată națiunea și însărcinat să îi ducă cererile lor. Modul lor de a-l trimite este acesta. Câțiva dintre ei stau în picioare, fiecare ținând în mână trei săgeți; alții iau omul care urmează să îi fie trimis lui Zamolxe și, balansându-l de mâini și de picioare, îl aruncă în sus, astfel încât să cadă pe vârfurile armelor. Dacă este străpuns și moare, ei cred că zeul este benevol, dar dacă nu, dau vina pe mesager, care (spun ei) este un om rău: și astfel aleg un altul pentru a-l trimite zeului. Mesajele sunt încredințate cât timp acesta este încă în viață. Aceiași oameni, când tună și fulgeră, își îndreaptă săgețile către cer, rostind amenințări către zeu; și, de asemenea, nu cred că există vreun alt zeu decât al lor”.

Arheologul și istoricul Ioan I. Russu realizează o analiză a artefactelor cu inscripții descoperite în zona de nord și centrală a Transilvaniei, între Porolissum și Apulum, însă toate conțin informații de ordin administrativ, social ori topografic scrise în limba latină.

În volumul „Limba daco-geților”, cercetătorul lingvist Ariton Vraciu, la fel ca și majoritatea istoricilor, sunt de părere că geto-dacii nu au avut o scriere sau un alfabet propriu. 

Aceeași opinie este împărtășită și de profesorul Gheorghe Bucur într-un articol intitulat „Etapele limbii române în evoluţia ei din timpuri îndepărtate”.

Alexandru Vulpe (1931-2016), fost director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“, spune, într-un interviu, că izvoarele istorice arheologice din perioada daco-getă sunt aproape inexistente.

„Pentru istoria dacilor, din păcate, izvoarele au dispărut sau ne-au pervenit fragmentar în nişte forme trunchiate, ceea ce mi se pare şi puţin bizar; sunt în această situaţie toate izvoarele literare care relatau nu doar detalii cu privire la această creştere şi expansiune a puterii geto-dacilor, dar chiar prezentau cu lux de amănunte războaiele daco-romane (…) Nu avem documente, dar sunt lucruri pe care le putem înţelege prin analogii cu ceea ce există în alte părţi. Despre limbile tracice cunoaştem foarte prea puţin. Documente existente indică o rudenie cu limbile balto-slave – aceasta este opinia mea. Unii, care nu vor să mai audă de slavi, caută o altă origine a dialectelor sau limbii pe care o vorbeau supuşii lui Burebista şi ai lui Decebal. Nu au unde să ajungă pentru că n-au argumente. Ce avem ne îndreaptă către grupul balto-slav. Putem considera că limba geţilor, a dacilor, a format – împreună cu cea a tracilor până la un punct – o grupă comună, într-o ramură balto-slavă”.

În interviul dat, Vulpe este de părere că multe dintre lucrurile pe care le știm despre populația daco-getă sunt trecute prin filtrul imaginarului grecesc.

Opinia majoritară a lingviștilor, istoricilor și arheologilor este că din cultura daco-getă nu există, până în prezent, niciun izvor istoric care să ofere informații despre limbajul scris sau vorbit folosit de această populație din antichitate. 

Astfel, „decalogul” postat pe Facebook nu poate fi atribuit vreunui cult dedicat lui zeului Zamolxe și este, pur și simplu, fabricat.