Un utilizator al platformei Meta a reacționat la știrea că un proiect de lege care modifică  procesul de obținere a cetățeniei române a fost votat în Camera Deputaților pe 26 iunie 2024. Acesta și-a  „prevenit”  urmăritorii că legea va submina populația de români și vor fi oferite mult mai ușor cetățeniile.

„Una dintre prevederile dezastruoase este aceea prin care solicitantul nu ar mai avea obligaţia de a avea domiciliul pe teritoriul Romaniei, nici înainte de obţinerea cetăţeniei și nici după. Am avea astfel migranţi deveniţi cetăţeni români cărora nu le pasă deloc de România, deoarece ar fi “ţara lor” numai în acte. In vreme ce Romania este depopulată de români, ea este, după cum vedem, în mod planificat colonizată.

O altă consecinţă este aceea că odată cu cetăţenia română, chiar dacă solicitantul nu are domiciliul în UE, el dobandește și dreptul de a cumpăra terenuri în Romania. S-ar vinde astfel oricui și ceea ce a mai rămas nevândut din pământul ţării”.

Context

Proiectul de lege PL-X 382/2024, inițiat de Guvern, modifică multiple prevederi din Legea Cetățeniei. Pe 28 iunie 2024,  proiectul de lege a fost trimis la Președintele României pentru promulgare.

Au mai existat și alte postări (preluate după cea originală) care atrag atenția asupra efectelor pe care modificarea legii le-ar aduce, din perspectiva utilizatorilor: nu vor mai exista beneficii pentru cetățenii români născuți aici, ci pentru persoanele străine care vor „profita” și vor însuma majoritatea populației. Mihai Lasca, un deputat neafiliat, intrat în Parlament pe listele AUR, a declarat înaintea votului din Camera Deputaților că această lege va susține migranții, cetățenii ucraineni și cetățenii evrei.

Conform unei declarații a ministrului Justiției, Alina Gorghiu, din luna februarie, proiectul de lege urmărește să elimine obținerea ilegală a cetățeniei române, să eficientizeze procesul pentru cererea sau redobândirea cetățeniei, să creeze proceduri clare și corecte de urmărire a termenelor, a procesului de verificare (și cu date biometrice) și de a putea astfel să garanteze României șansa de a adera la programul Visa Waiver.

Despre Legea Cetățeniei

În primul rând, Legea Cetățeniei din 1991 nu  a fost elaborată și promulgată doar pentru persoanele străine care au decis să se mute în țara noastră după 1989, ci și pentru cetățenii români afectați de măsurile regimului comunist sau care și-au pierdut cetățenia/au renunțat la aceasta. Această lege a fost amendată de-a lungul anilor.

Una dintre cele mai noi prevederi impune demonstrarea cunoștințelor de limbă de către persoanele care depun o cerere de acordare a cetățeniei în baza articolul 10 sau 11 al Legii Cetățeniei. Este vorba de urmașii persoanelor care au avut cetățenia română însă din diferite motive au pierdut-o. Descendeții, până la gradul II (art. 10) și III (art. 11), trebuie obligatoriu să  facă dovada unui atestat/ a unei copii legalizate după foaia matricolă. Solicitantul trebuie să redacteze cererea pe care o va depune la Autoritatea Națională pentru Cetățenie în limba română, apoi trebuie să aducă un certificat de competență lingvistică de nivel B1, eliberat de o instituție acreditată de învățământ superior din România/ copia legalizată și să susțină interviul. Conform art. 151  alin. 5 lit. a)-b) sunt excluse de la demonstrarea cunoștințelor de limbă persoanele care și-au pierdut cetățenia română și vor să o redobândească în temeiul articolului 10 sau 11 și persoanele de peste 65 de ani.

Impactul noilor modificări

Luăm punctual fiecare afirmație a utilizatorului și  o verificăm cu ajutorul modificărilor înscrise în proiectul de lege.

„Una dintre prevederile dezastruoase este aceea prin care solicitantul nu ar mai avea obligaţia de a avea domiciliul pe teritoriul Romaniei, nici înainte de obţinerea cetăţeniei și nici după. Am avea astfel migranţi deveniţi cetăţeni români cărora nu le pasă deloc de România, deoarece ar fi “ţara lor” numai în acte. In vreme ce Romania este depopulată de români, ea este, după cum vedem, în mod planificat colonizată”.

În forma sa actuală, modificată și publicată în Monitorul Oficial în 2010, articolul 8 menționa domicilierea solicitantului în România la data depunerii cererii. Autorul postării de pe Meta face referire la modificarea adusă articolului 81 care menționează că solicitantului i se poate acorda șansa să înceapă procesul de dobândire a cetățeniei chiar dacă nu își schimbă domiciliul legal în România. Există o distincție clară între termenul de domiciliu (care este unic și este înregistrat în toate actele oficiale, dar se poate schimba la cerere) și reședință (o persoană poate deține/locui în mai multe reședințe).

Legislația menționează clar că fiecare solicitant trebuie să demonstreze că locuiește legal în România pentru mai mult de 6 luni pe an. Fără documentație, anii nu vor fi cumulați la vechimea necesară înscrierii pe liste. 

„Art. 81 . – (1) Cetățenia română se poate acorda, la cerere, cu posibilitatea stabilirii domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin care, prin activități desfășurate în mod regulat pe o perioadă de cel puțin 3 ani înainte de data cererii, a contribuit în mod deosebit la protejarea și  promovarea culturii, civilizației și spiritualității românești, dacă îndeplinește în mod corespunzător condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) – g). 

(2) Contribuția la protejarea și promovarea culturii, civilizației și spiritualității românești se dovedește de către solicitant prin: a) activități prin care se asigură promovarea imaginii României în străinătate sau a drepturilor românilor din străinătate ori care au drept scop susținerea mediului asociativ românesc din străinătate; b) activitatea didactică și științifică de promovare a limbii și culturii române sau activitatea publicistică în limba română; c) activități prin care se asigură menținerea și afirmarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor din străinătate.” (art. 81 )

Cadrul legal dezminte acuzația adusă de către utilizator. Orice persoană care depune o solicitare la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, autoritatea din subordinea Ministerului Justiției care se ocupă de întregul proces de acordare a cetățeniei, trebuie să locuiască de peste 8 ani legal, la momentul depunerii unei cereri la Secretariatul Tehnic. Aceștia trebuie să dovedească că dețin un drept de sedere pe termen lung/rezidență permanentă, că își poate susține existența prin metode legale, că este vorbitor de limbă română și este familiarizat cu imnul național și prevederile Constituției.

„a) la data cererii este titular al dreptului de ședere pe termen lung ori al dreptului de rezidență permanentă, în România, în condițiile legii, și locuiește legal pe teritoriul României de cel puțin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetățean român și conviețuiește cu acesta, de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei; b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român și atașament față de valorile supreme ale acestuia, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins sau a sprijinit asemenea acțiuni; c) a împlinit vârsta de 18 ani; d) are asigurate în România mijloace legale pentru o existență decentă, în condițiile stabilite de legislația privind regimul străinilor; e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român;f) cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială; g) cunoaște prevederile Constituției României și imnul național.”

„O altă consecinţă este aceea că odată cu cetăţenia română, chiar dacă solicitantul nu are domiciliul în UE, el dobandește și dreptul de a cumpăra terenuri în Romania. S-ar vinde astfel oricui și ceea ce a mai rămas nevândut din pământul ţării”.

În anii premergători aderării României la Uniunea Europeană, a trebui să elaborăm un cadru legal care să se alinieze jurisprudenței europene. Astfel, România a elaborat și promulgat legea 312/2005 cu privire la deținerea de proprietăți private de către cetățenii străini. În spațiul european, cetățenii pot deține o reședință secundară, nu un domiciliu, după cum am definit anterior, atâta timp cât legislația țării respective permite.

Legea 312/2005 a reglementat, premergător aderării României la Uniunea Europeană, un set de reguli care să clarifice dreptul la deținerea proprietăților private de către cetățenii străini. În cazul cetățenilor din state terțe (non-EU) pot dobândi proprietăți în România conform Tratatelor Internaționale.

Acest drept este recunoscut atât prin Constituție, cât și la nivelul Uniunii Europene. Conform tratatului de Funcționare a Uniunii Europene orice cetățean poate cumpăra reședințe secundare, precum și în alte țări Europene, atâta timp cât legislația  permite și ambele părți sunt de acord.

Datele statistice

Conform unui studiu publicat de Departamentul pentru Români de Pretutindeni, în anul 2021, trăiau 4.621.459 de români în diaspora. Țările cu cele mai mari comunități de români sunt Italia, Spania, Germania, Elveția, SUA, Marea Britanie, Israel, Canada, Belgia, Austria și Franța. Din datele inspectate, în perioada 1990-2021 659.702 de persoane au emigrat definitiv (și-au schimbat și domiciliul). Cât despre populația rezidentă, la 1 ianuarie 2023, în România trăiau 19.051.562 milioane de oameni.

Datele de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie ne arată că în perioada 2010-2023 au fost aprobate 902.585 de mii de dosare de imigrare. Această nouă formă a legii nu are nicio prevedere care să rezolve fenomenul de emigrare. 

Așadar, declarația utilizatorului este falsă. În cazul persoanelor străine (migranți și refugiați) procedura nu a fost simplificată. Ei trebuie să demonstreze că trăiesc legal de minim 8 ani și că au reușit să asimileze limba și cultura română. Într-adevăr, termenul la care pot depune cererea a scăzut de la 8 la 5 ani de așteptare în cazul refugiaților recunoscuți de către stat. Nu în ultimul rând, legislația care permite oricărui cetățean străin să cumpere pământuri/reședințe în România există încă din 2005.