Un utilizator Facebook a realizat o postare în care o persoană afirmă că autoritățile din România permit ca apa potabilă din rețelele publice să conțină mai mulți compuși chimici decât permit legile din America.

„În România se permite ca în apa de la rețea să existe substanțe chimice în cantități de mii de ori mai mari, decât în Statele Unite, de exemplu.”

Postarea face parte dintr-un podcast în care a fost invitată Claudia Benea. Pe site-ul propriu, ea se autointitulează „specialist în hidratare”. 

La minutul 21:30 din podcast, Benea afirmă că „în România avem o problemă. Legea este făcută în așa fel încât este nocivă pentru consumatori. De ce în România se permite ca în apa de la rețea să existe substanțe chimice în cantități de mii de ori mai mari decât în Statele Unite, de exemplu?!”.

Persoana care face această declarație susține că are o serie de competențe în domeniul apei, dar fără documente care să ateste această specializare. 

Calitatea apei

Calitatea apei din țara noastră este reglementată de următoarele ordonanțe și hotărâri guvernamentale:

1. Ordonanța nr. 7/2023 privind calitatea apei destinată consumului uman; 
2. HG nr. 971/2023, pentru aprobarea Normelor de supraveghere, monitorizare şi inspecţie sanitară a calităţii apei potabile; 

Tabelul cuprins în Anexa 1 din Ordonanța 7/2023 arată că cerințele minime pentru ca apa de la robinet să fie considerată potabilă includ 34 de substanțe. 

Valorile sunt calculate la concentrația de micrograme de substane la litrul de apă, iar în dreptul substanțelor există diferite note care explică concentrația și sursa apariției substanțelor în apă.  

Institutul Național de Sănătate Publică monitorizează calitatea apei și are diferite rapoarte în care este prezentată calitatea apei din România. Cel mai recent screening realizat pe calitatea apei potabile din sistemul centralizat poate fi accesat aici.

Pe lângă monitorizarea realizată de instituțiile statului, apa potabilă de la rețeaua publică mai este verificată și în cadrul proiectul comunitar Strop de Rouă. 

De asemenea, rapoarte recente despre calitatea apei potabile din rețeaua publică pot fi citite și pe site-urile companiilor de distribuție a apei. Spre exemplu, informațiile despre calitatea apei din Brașov pot fi accesate la Compania de Apă Brașov. 

Normativele referitoare la apa potabilă din Statele Unite ale Americii pot fi consultate aici și sunt stabilite de Agenția de Protecție a Mediului. 

Potrivit tabelului, în apa potabilă din rețelele publice sunt permise peste 80 de substanțe împărțite în următoarele categorii:

• Microorganisme
• Dezinfectanți
• Dezinfectanți biologici
• Substanțe chimice anorganice
• Substanțe chimice organice
• Radionuclizi (substanțe radioactive)

*Captură: epa.gov

Spre deosebire de unitatea de măsură folosită în instituțiile românești pentru măsurarea concentrației unei substanțe într-un litru de apă, adică microgramul per litrul de apă (μg/L), în SUA, etalonul folosit este miligramul per litrul de apă (mg/L). Dacă într-un miligram se regăsesc 0.001 micrograme de substanță, pentru a compara valorile dintre cele două normative, trebuie folosită transformarea unității de referință.

Spre exemplu, în SUA este admisă o concentrație maximă de 0,015 miligrame de plumb într-un litru de apă, adică de 15 micrograme. În România, valoarea maxim admisă de plumb este de 5 micrograme la un litru de apă. La mercur, în SUA este admisă o valoare maximă de 0,02 miligrame/litru, adică de 2 micrograme. În România, valoarea admisă este de 1 microgram.

Tabel comparativ al concentrațiilor substanțelor chimice admise în apa potabilă din rețeaua publică, România și SUA:

Ținând cont de aceste date se poate afirma că declarația din postarea Facebook este falsă. Legislația din România nu permite ca „în apa de la rețea să existe substanțe chimice în cantități de mii de ori mai mari, decât în Statele Unite”.