Un utilizator Facebook a postat o imagine care prezintă o comparaţie între numărul de efecte adverse care ar fi fost raportate în urma vaccinării împotriva Covid-19 şi numărul de efecte adverse înregistrate la alte 89 de vaccinuri diferite, în ultimii 30 de ani. Astfel, potrivit cifrelor menţionate, pe durata pandemiei (2020-2022) ar fi fost semnalate 1,5 milioane de cazuri de evenimente adverse, aproape dublu faţă de mai puțin de 860.000, în perioada 1990-2022, pentru toate celelalte vaccinuri.

În 11 martie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat pandemia de coronavirus. Astfel, dezvoltarea unor vaccinuri țintite pe virusul Sars-Cov2 a devenit o prioritate. În decembrie 2020, la un an de la momentul depistării noului virus, a început administrarea primelor doze de vaccin. Un an este un timp-record în istoria medicinei pentru administrarea unui nou vaccin. Anterior, recordul era deținut de vaccinul împotriva oreionului, datând din anii 1960 și care a fost dezvoltat în aproximativ 4 ani.

„Motivul pentru care suntem aici, la mai puțin de un an de pandemie și avem două vaccinuri eficiente, este datorită a ceea ce a venit înainte de aceasta – eforturile de a dezvolta vaccinuri pentru HIV sau MERS sau SARS sau Ebola”, a declarat Eric Daar, șeful departamentului HIV din cadrul rețelei UCLA Medical Center (SUA). 

„Oamenii au dezvoltat aceste strategii noi în timp ce urmăreau vaccinuri pentru aceste alte boli, așa că erau practic pe banca de laborator așteptând următoarea pandemie”, a mai spus specialistul, pentru site-ul oficial al rețelei.

Cu alte cuvinte, dezvoltarea unui vaccin în timp-record a fost posibilă pentru că deja specialiștii aveau instrumentele necesare și experiența pandemiilor trecute. Este o evoluție firească, într-un domeniu mult mai dezvoltat decât era în urmă cu câțiva ani. Cercetătorii de la Universitatea Hopkins explică și mai pe larg cum a fost posibil acest lucru.

În total, până la această dată, OMS a autorizat utilizarea vaccinurilor concepute de 11 producători. 

Din acestea, patru au fost aprobate în peste 80 de ţări şi utilizate la scară largă, respectiv cele produse de Pfizer, Moderna, Johnson&Johnson şi Oxford/AstraZeneca. 

Până la acest moment, aproximativ 69,2% din populația lumii a primit cel puțin o doză de vaccin împotriva COVID-19 (datele sunt oferite de Our World in Data, proiect al Universității Oxford). La nivel global au fost administrate 13,21 miliarde de doze. 

„Evenimentele Adverse”

„Evenimentele adverse” pot include atât simptome uşoare, obişnuite, cât şi eventuale afecţiuni mai grave. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, similar oricărui alt vaccin, unii oameni pot avea reacții adverse ușoare până la moderate după ce au fost vaccinați împotriva COVID-19, cum ar fi oboseală, febră, dureri de cap, dureri musculare, frisoane, diaree și durere sau roșeață la locul injectării. Majoritatea acestor efecte secundare dispar de la sine, în câteva zile. 

În România, efectele adverse ale vaccinurilor se pot raporta rapid, către Agenția Națională a Medicamentului.

Efectele adverse raportate de statele membre se contorizează de Agenția Europeană a Medicamentului. Până în prezent, cel mai folosit vaccin, la nivelul UE, este Pfizer, cu peste 700 de milioane de doze administrate. Efecte adverse s-au raportat după mai puțin de un milion de administrări, ceea ce face ca rata acestora să fie de 0,13%.

Este de subliniat, așa cum o face și EMA, că numărul efectelor adverse raportate nu este neapărat în corelație directă cu vaccinurile. Asta pentru că nu fac neapărat obiectul unor investigații medicale, ci unor raportări unilaterale, din partea pacientului. 

În privința efectelor secundare mai grave, cum ar fi miocardita sau apariţia cheagurilor de sânge, au fost realizate mai multe cercetări. 

De exemplu, conform unui studiu realizat în America, diponibil la Biblioteca Naţională de Medicină, vaccinurile anticovid pot provoca miocardită, însă cazurile sunt rare. 

Studiul arată că  au fost constatate 1.626 de cazuri de miocardită la 192.405.448 de persoane care au primit vaccinuri Covid-19 pe bază de ARNm, adică o rată de 8,5 cazuri la milionul de pacienți (0,000845%). Similar, cheaguri de sânge au apărut la un număr mic de persoane vaccinate cu Johnson & Johnson, informează Societatea Americană de Hematologie. Practic, au fost raportate 3,8 cazuri per milion de persoane (0,00038%).

Referitor la vaccinurile administrate în ultimii 30 de ani, Enciclopedia Britanică arată că, pe scara largă, au fost avute în vedere şapte vaccinuri: Encefalita japoneză (1992), Hepatita A (1995), Varicelă (1995), Boala Lyme (1998), Rotavirus (1999), Papilomavirusul Uman-HPV (2006) şi Febra Dengue (2019). În fapt, numărul total al vaccinurilor de-a lungul istoriei, începând cu 1789, este 28. Prin urmare, în intervalul 1990-2022, nu putem vorbi despre 89 vaccinuri diferite. 

Din perspectiva efectelor adverse, dacă un vaccin provoacă afecţiuni grave, este retras de pe piață. De exemplu, primul vaccin împotriva rotavirusului (1999) a fost retras după un an, din cauza riscul apariției unor probleme intestinale. Ulterior, în 2006, a fost introdusă o versiune cu risc redus. Atât în faza de studii clinice, cât şi ulterior administrării, efectele adverse observate după vaccinarea anticovid sunt similare cu cele raportate şi în cazul altor vaccinuri.

O comparație a fost făcută de revista de specialitate Medical News Today și este disponibilă aici.

Nu există o listă coroborată a numărului de raportări a efectelor adverse, în cazul celorlalte vaccinuri disponibile. Organizația Mondială a Sănătății oferă o unealtă pentru raportarea acestora, însă nu și o contorizare. Este imposibil de făcut comparația între numărul de efecte adverse, așadar, mai ales că acesta trebuie raportat la numărul administrărilor efectuate. În plus, campaniile de vaccinare, cu excepția covid (unde vorbim despre o stare de pandemie declarată) se fac local sau național, în funcție de specificul țării și de epidemiile apărute.

Ca atare, informaţiile prezentate de utilizatorul Facebook sunt false. 

Foto copertă: Pixabay