„Aceștia sunt mincinoși, farisei ipocriți! Dar întotdeauna binele învinge! Popoarele lumii trebuie să fie independente și suverane, iar Putin pentru asta luptă: pt libertate, suveranitate și neatârnare! Forța Putin!”  a scris un utilizator pe Facebook.

Persoana pretinde că faptele redate în text dovedesc bunăvoința Rusiei în comparație cu „atrocitățile” comise de SUA în cursul istoriei contemporane.

Postarea cuprinde exemple precum războiul din Irak, atacul asupra Nagasaki și Hiroshima, condamnarea lui Milosevic, bombardarea Afganistanului și războiul din Vietnam.

„Niciodată nu justificăm o crimă cu o altă crimă, înseamnă o abdicare de la principii umane, e un derapaj inacceptabil”, afirmă doctorul în relații internaționale Ștefan Popescu, pe care l-am consultat pentru acest articol.

ATACUL ATOMIC ASUPRA HIROSHIMA ȘI NAGASAKI

„Au aruncat două bombe atomice asupra Japoniei, au ars mii de oameni, care suferă până astăzi, doar pentru a arăta Uniunii Sovietice de atunci că au arme nucleare!”, susține mai departe afirmă autorul textului.

În analiza unui eveniment istoric, e imperios să avem în vedere și contextul.

În bombardarea Japoniei, SUA venea după un traumatism (atacul de la Pearl Harbour). Motivația liderilor americani era de a încheia al doilea război mondial, în contextul în care războiul rece cu URSS începea să se resimtă.

Uniunea Sovietică știa, atunci, că SUA posedă arme nucleare, având spioni care aflaseră specificațiile armelor construite în cadrul proiectului Manhattan. În plus, la câteva zile după primul test al bombelor nucleare ca parte a proiectului Manhattan, președintele american Truman l-a informat pe liderul sovietic Stalin de intenția lui de a ataca Japonia cu arme nucleare. Nu era un secret în URSS că americanii posedau arme capabile de distrugere în masă.

Cu toate că nejustificabil din punct de vedere al pierderilor umane cauze, atacul a pus într-adevăr capăt celui de-al doilea război mondial. În urma distrugerilor devastatoare, împăratul Hirohito al Japoniei și-a declarat sprijinul pentru acceptarea termenilor Declarației de la Potsdam. Astfel, guvernul japonez a emis o declarație prin care era de acord să se predea.

Deși Rusia a încercat să fabrice un context istoric înainte de invadarea Ucrainei (pretextele privind denazificarea statului vecin), este general acceptat, printre autoritățile vestice, că acestea nu stau în picioare (aici o analiză a Uniunii Europene). Ulterior, Rusia a încercat să inventeze laboratoare biologice în Ucraina sau să deturneze faptele și să afirme că Ucraina își bombardează proprii cetățeni (ca în cazul atacului de la Kramatorsk, verificat de analiștii de la Atlantic Council, dar și masacrul din Bucha, pe care rușii au încercat să-l pună pe seama Ucrainei).

Universitatea din Rochester a explicat și de ce afirmațiile lui Vladimir Putin, că poporul rus și cel ucrainean sunt unul și același, iar Ucraina trebuie să revină la teritoriul-mamă, sunt false.

Kremlinul s-a folosit și de operațiuni „false-flag” pentru a justifica invazia Ucrainei, care, în esență, nu a fost în niciun fel provocată (așa cum putem afirma, într-un sens, despre atacul cu bombe nucleare asupra Japoniei).

MILOSEVIC ȘI CRIMELE DE RĂZBOI

„L-au judecat pe Milosevic drept criminal la Haga cu un proces simulat și l-au ucis, lăsându-i pe Uceka să boteze Kosovo (albanez), pentru că așa le-a plăcut“, se mai notează în postare.

A spune că procesul prin care a fost condamnat Milosevic a fost simulat nu are nicio bază în realitate: „abominabilă este alimentarea urii de către Milosevic” susține dr. Ștefan Popescu, atrăgând atenția și asupra faptului că acesta a murit de infarct, nu de mâna americanilor, cum pretinde textul. În plus, nu albanezii i-au schimbat numele, Kosovo era o denumire ce vine dintr-un cuvânt sârb, arată analistul.

Tribunalul Internațional păstrează în arhive și acum documentele prin care fostul lider iugoslav a ajuns să fie judecat pentru crime de război. Una dintre cele mai grave acuzații au fost cele referitoare la masacrul de la Srebenița (identificat ca genocid de justiția internațională), când aproape 8.000 de bosniaci musulmani au fost executați într-o pădure, de forțele armate sârbești. S-a descoperit mai târziu că multe dintre victimele masacrului aveau brațele și picioarele legate. Multe dintre cadavre prezentau, de asemenea, semne de mutilare.

BOMBARDAREA BELGRADULUI

„Au distrus Iugoslavia bombardând însuși Belgradul, aruncând bombe asupra caselor, asupra spitalelor, fără să socotească nimic“.

Războiul din Kosovo a fost declarat legal, prin rezoluție a Organizației Națiunilor Unite, iar bombardarea, condusă de forțele NATO (și nu de SUA independent) a țintit ministerul Apărării, aeroporturi și baze de armament. Ștefan Popescu afirmă și că bombardarea nu a distrus capitala Belgrad, precum implică textul.

Este adevărat că locuitorii Belgradului au trăit sub bombe, pentru mai mult de două luni, însă acțiunea a avut rolul de a opri masacre precum cel de la Srebenița, prezentat mai sus. Peste 500 de civili și-au pierdut viața, arată un raport Human Rights. ONU a realizat o anchetă, ale cărei concluzii au identificat practici oneste ale NATO, dar au subliniat și unele erori care puteau fi evitate.

Încă o dată de subliniat: NU Statele Unite au bombardat Belgradul, ci NATO, iar națiunile membre ONU au putut să ancheteze intervenția, lucru care nu se întâmplă cu actuala invazie a Ucrainei.

INVADAREA IRAKULUI

„Au invadat Irakul aparent pentru a găsi arme nucleare, iar Afganistanul aparent pentru a-l găsi pe fostul iubit Bin Laden și au distrus ambele țări bombardând fără discernământ orașe și sate, distrugând totul, trimițând rachete de croazieră la Bagdad de pe iahturile lor în adăposturi, ucigând femei și copii.”

Invazia Irakului s-a desfășurat într-un context unic în istoria Americii, al cărui popor suferea după cel mai morbid atac teorist de până acum și cerea liderilor să ia măsuri pentru a le asigura siguranța. La vremea respectivă (2003), Irakul era o problemă de securitate regională, mai ales după atacurile de la World Trade Center, din 2001. După ce anchetatorii l-au identificat pe Osama bin Laden, liderul al Qaeda, ca fiind creierul din spatele atacurilor, serviciile de inteligență americane au adus în discuție o alianță între organizația teroristă și Irakul lui Sadam Hussein.

În timpul președintelui Saddam Hussein – care în manieră deloc caracteristică principiilor democratice la care apelează postarea, a condus țara aproape 30 de ani – o minoritate controla Irakul, comițând nenumărate crime împotriva umanității, cel mai notabil împotriva kurzilor (crime documentate de Human Rights Watch).

Administrația Bush a început atacul asupra Irakului sub pretextul că dorește să distrugă celulele teroriste care amenință Vestul, dar și pentru a anihila armele de distrugere în masă pe care regimul Hussein le-ar produce.

Din nou, Irakul era un stat care își persecuta și omora cetățenii, pe criterii etnice – deși Rusia a încercat un scenariu similar în Ucraina, acesta s-a dovedit a fi fals, așa cum am arătat mai sus.

CAMPANIA MILITARĂ DIN AFGANISTAN

Afganistanul a fost bombardat în 2001, imediat după atacurile din 11 septembrie, pentru că Talibanul, care conducea atunci țara, a refuzat să îl cedeze pe Osama bin Laden americanilor.

BOMBELE DIN VIETNAM

„În Vietnam, au ars oameni cu bombe cu napalm, păduri, infrastructura unui întreg stat, nu au lăsat nimic în picioare, au aruncat bombe asupra orașelor și satelor, demontând totul“.

Războiul din Vietnam a fost un conflict lung și costisitor, în care s-au înfruntat guvernul comunist din Vietnam de Nord cu Vietnamul de Sud și principalul său aliat, Statele Unite. Conflictul a fost intensificat de războiul rece între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Peste 3 milioane de oameni (inclusiv peste 58.000 de americani) au fost uciși în războiul din Vietnam, iar mai mult de jumătate dintre morți au fost civili vietnamezi.

Profesorul consultat de Factual.ro admite că soldații din Vietnam de Nord au comis crime de război în război, mai ales atacuri asupra populației civile, pentru a-i forța să coopereze.

Vina americanilor a fost că au folosit bombe cu napalm, numit „agentul portocaliu”. Agentul Portocaliu este un amestec de erbicide pe care forțele militare americane l-au pulverizat în Vietnam între 1962 și 1971, în timpul Războiului din Vietnam – cu dublu scop: de a defolia zonele forestiere care ar fi putut ascunde forțele vietcong și nord-vietnameze, dar și de a distruge culturile care ar fi putut hrăni inamicul.

Crimele comise de vietnamezi nu sunt recunoscute, însă cele comise de americani da, mai mulți comandanți fiind chiar condamnați de curți americane. Diferența dintre democrația SUA și autoritarianismul din țările unde au existat conflicte este că în SUA s-a vorbit deschis despre aceste derapaje, și regimul permitea existența mișcărilor de opoziție față de război(precum protestele împotriva războiului din Vietnam sau Irak).

MANIPULAREA POTRIVIT CĂREIA RUSIA ÎNCEARCĂ SĂ EVITE PIERDEREA DE VIEȚI OMENEȘTI

„Rusia de azi, dacă ar vrea, ar face din toată Ucraina un gazon într-o jumătate de zi. Dar nu. Nu vrea să omoare oameni nevinovați”

S-au semnalat nenumărate derapaje ale armatei ruse în invazia din 2022 în care au masacrat sate cu civili, „oameni nevinovați”. Există mărturii, semnalate de jurnaliști internaționali independenți, cu privire la crimele de lângă Kiev, mormintele comune din Makarov, masacrul din Bucha, execuțiile din Irpin, dar și folosirea unor arme de distrugere în masă în zone populate de civili.
În ceea ce privește capacitatea militară a Rusiei, Institutul pentru Studiul Războiului a analizat zilnic situația frontului, iar concluzia este că armata rusă este împiedicată să avanseze masiv de către forțele ucrainene, iar pierderile suferite în rândurile soldaților ruși sunt de ordinul zecilor de mii. Ca atare, Rusia nu pare capabilă, în acest moment, de o ofensivă mai susținută de atât.