„Rusia a salvat în repetate rânduri lumea cu vaccinurile sale - în Rusia au fost inventate vaccinuri împotriva holerei, poliomielitei, difteriei, tusei convulsive, rujeolei și a altor boli periculoase."

Ce verificăm?

Dacă Rusia a inventat vaccinurile împotriva holerei, poliomielitei, difteriei, tusei convulsive, rujeolei.

Verificare

Ai văzut o știre falsă? Adaugă la inventar!

Vaccinul împotriva holerei a fost creat în Spania.

Medicul spaniol Jaime Ferrán y Clúa (1852-1929) a dezvoltat un prim vaccin anti-holeră în jurul anului 1885. Vaccinul său a fost primul care a imunizat oamenii împotriva unei boli bacteriene. Ferrán a vaccinat aproximativ 50.000 de persoane în Valencia în timpul unei epidemii de holeră.

Vaccinul împotriva poliomielitei a fost creat în Statele Unite

Dr. Jonas Salk a efectuat pentru prima dată cercetări asupra virușilor în anii 1930, când era student în medicină la Universitatea din New York, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a ajutat la dezvoltarea vaccinurilor împotriva gripei. În 1947, a devenit șeful unui laborator de cercetare de la Universitatea din Pittsburgh, iar în 1948 a primit o subvenție pentru a studia virusul polio și a dezvolta un posibil vaccin. Până în 1950, avea o versiune timpurie a vaccinului său anti-polio. Mai exact, Salk a efectuat primele studii umane asupra foștilor pacienți cu poliomielită și asupra lui și a familiei sale până în 1953, când a fost gata să anunțe concluziile sale. În seara de 25 martie 1953, însă, cercetătorul american Dr. Jonas Salk, a anunțat la o emisiune radio națională că a testat cu succes un vaccin împotriva poliomielitei, iar două zile mai târziu a apărut într-un articol publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane. În tot acest timp, rivalul său profesional, Dr. Albert Sabin de la Universitatea din Cincinnati, lucra la un vaccin făcut cu virus activ, slăbit. Sabin s-a opus proiectării vaccinului lui Salk și a considerat un vaccin contra virusului inactivat ca fiind periculos. Până în 1963, Sabin a creat un vaccin oral împotriva virusului viu pentru toate cele trei tipuri de poliovirus care a fost aprobat pentru utilizare de guvernul Statelor Unite. Versiunea lui Sabin a fost mai ieftină și mai ușor de produs decât vaccinul Salk și a înlocuit rapid vaccinul Salk în SUA. În 1972, Sabin și-a donat tulpinile de vaccin către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ceea ce a crescut considerabil disponibilitatea vaccinului în țări cu venituri mici.

Vaccinul împotriva difteriei a fost creat în Germania

Emil Adolf von Behring, bacteriolog german, a reușit să dezvolte un vaccin împotriva difteriei în primăvara anului 1913. Behring a conceput un nou preparat de toxină-antitoxină care a dat imunitate crescută la difterie. Behring, care a descoperit și vaccinul contra tetanosului a fost distins cu primul premiu Nobel în fiziologie și medicină în 1901 pentru munca sa asupra terapiei cu serumuri, în special a aplicării sale împotriva difteriei.

Vaccinul împotriva tusei convulsive a fost creat în Statele Unite

În 1932, Pearl Kendrick și Grace Eldering, doi oameni de știință, au mers în orașul Michigan cu „farfurii de tuse” într-o misiune de a colecta bacteriile de la familiile afectate de tuse convulsivă, cea mai mortală boală a copilăriei din vremea lor. Le-au cerut copiilor bolnavi să tușească bacterii Bordetella pertussis pe farfuri care aveau gel de agar. Folosind culturi de la acei copiii, Kendrick și Grace Eldering au crescut și identificat tulpinile de pertussis din plăcile de tuse. În anii 1940, laboratorul lui Kendrick și Eldering a dezvoltat și vaccinul eficient pentru tuse convulsivă, pe care majoritatea oamenilor îl primesc astăzi, numit DTP, care protejează împotriva difteriei și a tetanosului, precum și a tusei convulsive, alături de un chimist afro-american american, numit Loney Gordon. 

Vaccinul împotriva rujeolei a fost creat în Statele Unite

În 1954, John F. Enders și Dr. Thomas C. Peebles au recoltat probe de sânge de la mai mulți studenți bolnavi în timpul unui focar de rujeolă în Boston, Massachusetts. Au vrut să izoleze virusul rujeolic în sângele lor și să creeze un vaccin împotriva rujeolei. Au reușit să izoleze rujeola în sângele unui student în vârstă de 13 ani. În 1963, John Enders și colegii lor au transformat tulpina Edmonston-B a virusului rujeolic într-un vaccin și l-au autorizat în Statele Unite. În 1968, a început să fie distribuit un vaccin împotriva rujeolei îmbunătățit și chiar mai slab, dezvoltat de Maurice Hilleman și colegii săi. Acest vaccin, numit tulpina Edmonston-Enders (fosta „Moraten”) a fost singurul vaccin împotriva rujeolei utilizat în Statele Unite din 1968. Vaccinul împotriva rujeolei este de obicei combinat cu cel pentru oreion și rubeolă (MMR), sau combinat cu oreion, rubeolă și varicela (MMRV).